Spitalele ar putea fi transformate în fundații, ceea ce ar pemite managerilor să facă angajări fără aprobarea Ministerului Sănătății și fără restricțiile existente în prezent privind angajarea unei persoane după plecarea din sistem a altor șapte, precum și să încheie parteneriate public-private.
Angajarea de personal fără aprobarea Ministerului Sănătății, utilizarea la capacitate maximă a resurselor tehnice și umane din spital prin acordarea asistenței medicale în regim privat, la cererea pacienților și atragerea de investiții private în spitalul public sunt doar câteva dintre prevederile cuprinse în primul capitol din proiectul Legii sănătății, postat vineri pe site-ul MS, la secțiunea Forum Reforma în Sănătate.
Primul capitol din proiectul de act normativ prevede că activitățile organizatorice și funcționale cu caracter medico-sanitar din spitalele publice și private sunt reglementate și supuse controlului Ministerului Sănătății, iar în spitalele din subordinea ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, controlul este efectuat de MS și de structurile specializate ale acestora.
„Normele de efectuare a controlului organizatoric și funcțional se vor aproba prin Hotărâre de Guvern. Spitalul poate furniza servicii medicale numai dacă funcționează în condițiile autorizației sanitare de funcționare. În lipsa acesteia, activitatea spitalelor se suspendă, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului Sănătății”, se arată în proiect.
Colaborarea dintre spitale și instituțiile de învățământ superior medical, respectiv unitățile de învățământ medical, ar urma să se desfășoare pe bază de contract, încheiat conform metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului Sănătății și al ministrului Educației și Cercetării, iar cercetarea științifică medicală, inclusiv studiile clinice se efectuează exclusiv pe bază de contract de cercetare, se vor încheia între spital și finanțatorul cercetării cu avizul conform al MS.
Inițiatorii proiectului propun ca în spitale să se poată desfășura activități de educație medicală continuă pentru medici, asistenți medicali și alt personal, costurile acestor activități fiind suportate de personalul beneficiar și doar în condițiile alocărilor bugetare să poată fi suportate de către spital.
Pentru asigurarea dreptului la ocrotirea sănătății, MS propune să se evaluează periodic nevoia de servicii medicale spitalicești și propune o dată la trei ani, Planul național de paturi din sistemul de asigurari obligatorii de sănătate, care se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, incluzând toate categoriile de spitale.
Proiectul prevede că toate spitalele au obligația de a acorda primul ajutor medical de urgență, la nivelul competenței personalului prezent, oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică sau cu potențial de agravare, până la predarea acesteia către un echipaj medical de urgență.
De asemenea, spitalul răspunde solicitării autorităților pentru asigurarea asistenței medicale în caz de război, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale, accidente colective și alte situații de criză conform legislației în vigoare.
„Spitalele se organizează și funcționează, în funcție de regimul proprietății, în spitale publice, organizate ca instituții publice sau fundații, aflate în administrarea MS, a ministerelor cu rețea sanitară proprie, a universităților de medicină și farmacie și a autorităților publice locale; spitale private, organizate ca persoane juridice de drept privat; spitale publice cu structuri în care se defășoară activitate privată. Administratorul spitalului public poate decide schimbarea statutului organizatoric al spitalului intr-una din cele două forme cu avizul MS”, se arată în proiect.
Din punct de vedere al învățământului și al cercetării științifice medicale, spitalele pot fi: institute, universitare, clinice, precum și structuri clinice.
Institutele sunt spitale cu caracter regional, monoprofil, care acordă asistență medicală completă pentru cazurile complexe, cu incidență scăzută, care necesită o experiență profesională crescută. Spitalul dispune de dotări tehnice de înaltă performanță, desfășoară activitate de învățământ universitar și post universitar, și activitate de cercetare fundamentală și clinică cu personal dedicat
Spitale universitare au ca administrator o universitate de învățământ medico farmaceutic acreditată și desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică-medicală și de educație continuă, iar cele clinice au în componență structuri clinice care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică-medicală și de educație continuă, având relații contractuale cu o instituție de învățământ medical superior acreditată.
Structurile clinice sunt structurile de spital în care se desfășoară activități de asistență medicală, învățământ medical, cercetare științifică-medicală și de educație medicală continuă (EMC), fiind încadrat cel puțin un cadru didactic universitar, prin integrare clinică.
„Pentru activitatea medicală, diagnostică și terapeutică, personalul didactic este în subordinea administrației spitalului, în conformitate cu prevederile contractului de muncă”, se arată în documentul pus în dezbatere publică.
Același proiect postat de Forumul MS mai spune că, în funcție de competențe, spitalele pot fi clasificate pe categorii. Criteriile în funcție de care se face clasificarea se aprobă prin ordin al ministrului Sănătății.
Spitalele publice organizate ca fundații sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, de utilitate publică.
În plus, spitalele publice organizate ca instituții publice sunt administrate și conduse de către un consiliu de administrație, un comitet director condus de un manager.
Modalitățile de înființare, organizare și conducere a spitalelor se stabilesc prin Normele metodologice la prezenta lege, aprobate prin Hotărâre de Guvern.
Prin derogare de la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000, pentru spitalele care sunt organizate sub formă de fundații de către autorități sau instituții publice, recunoașterea caracterului de utilitate publică se dobândește de la data înființării și înscrierii în registrul asociațiilor și fundațiilor.
„Indiferent de forma de organizare a spitalelor, acestea trebuie să respecte integral reglementările referitoare la acordarea de servicii medicale, precum și pe cele referitoare la clasificarea, autorizarea și acreditarea spitalelor. Spitalele publice sunt finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din contractele de servicii medicale încheiate cu asiguratorii publici sau privați, din plata directă a serviciilor medicale oferite la cerere”, se mai arată în proiectul primului capitol din lege.
O altă sursă de finanțare vine de la bugetul de stat pentru desfășurarea activităților cuprinse în programele naționale de sănătate, investiții, de la bugetele administrației publice teritoriale, din fonduri europene nerambursabile, din contracte de închiriere ale unor spații medicale, aparatură și echipamente către alți furnizori de servicii medicale, donații, sponsorizări, contracte de cercetare, coplată pentru servicii medicale, contracte de cercetare, servicii medicale, hoteliere, sau de altă natură furnizate la cerere, împrumuturi interne sau externe în vederea finanțării investițiilor, asocieri investiționale în domenii medicale ori de cercetare medicală și farmaceutică.
Spitalele organizate ca fundații funcționează în condițiile prevăzute de OG 26/2000, activitatea lor fiind non-profit.
Pentru spitalele publice bugetele locale participă la finanțarea unor cheltuieli de administrare și funcționare, respectiv bunuri și servicii, investiții, reparații capitale, consolidare, extindere și modernizare, dotări cu echipamente medicale, inclusiv cheltuieli pentru servicii medicale, a unităților sanitare publice de interes județean sau local, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinație în bugetele locale.
„Indiferent de forma de organizare, spitalele pot să încheie contracte de furnizare de servicii medicale în sistemul asigurărilor de sănătate, cu condiția încadrării Planului național de paturi, elaborate de către Ministerul Sănătății, precum și a condițiilor de contractare stabilite prin Contractul Cadru. În vederea derulării programelor naționale de sănătate și desfășurării unor activități specifice, spitalele pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale cu asiguratorii de sănătate, precum și cu direcțiile de sănătate publică în conformitate cu structura organizatorică a acestora”, se mai arată în proiect.
Spitalele private pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale în aceleași condiții cu spitalele publice.
De asemenea, spitalele, indiferent de forma de organizare, care realizează venituri din contracte de furnizare de servicii medicale în sistemul asigurărilor de sănătate, au obligația organizării unui audit financiar extern anual.
Spitalele publice din rețeaua autorităților administrației publice locale pot primi sume de la bugetul de stat și din veniturile proprii ale MS pentru finalizarea obiectivelor de investiții noi, de investiții în continuare, aflate în derulare la nivelul spitalelor, dotarea cu aparatură medicală, în condițiile în care autoritățile locale participă la achiziționarea acestora cu fonduri în cuantum de minimum cinci la sută, reparații capitale la spitale, în condițiile în care autoritățile administrației publice locale participă cu fonduri de cel puțin trei la sută din valoarea acestora, finanțarea obiectivelor de modernizare, transformare și extindere a construcțiilor existente, precum și expertizarea, proiectarea și consolidarea clădirilor dacă autoritățile locale participă la achiziționarea lor cu cel puțin cinci la sută din valoarea acestora.
„Controlul asupra activității financiare a spitalului public se face de Curtea de Conturi, MS, de ministerele și instituțiile cu rețea sanitară proprie sau de alte instituții abilitate prin lege”, se mai arată în proiect.
Normativele de personal prevăzute în reglementările în vigoare reprezintă baza minimă de încadrare pentru furnizarea serviciilor medicale indiferent de forma de organizare a spitalelor.
Dacă spitalul organizat ca instituție publică nu are personal propriu angajat suficient poate încheia contracte de prestări servicii pentru asigurarea acestora.
Proiectul mai prevede că spitalul, indiferent de forma de organizare, are obligația să înregistreze, să stocheze, să prelucreze și să transmită informațiile legate de activitatea sa, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului Sănătății și să raporteze către CNAS și asigurători toate datele menționate în contracte.
MS precizează că proiectul de act normativ dă posibilitatea reorganizării spitalelor, ca fundații, unități nebugetare, non profit, de utilitate publică, decizia reorganizării aparținând actualului administrator al spitalului care devine membru fondator unic al fundației, și vizează reducerea birocrației, conducerea spitalului având liberatea de a face angajări sau investiții fără aprobarea MS.
Inițiatorii proiectului susțin că pacienții vor beneficia de creșterea calității serviciilor medicale datorită competiției cu sectorul privat și atragerii de investiții suplimentare din sectorul privat, a co-interesării personalului medical prin suplimentarea veniturilor, a reducerii plăților informale și prin facilitarea dezvoltării asigurărilor voluntare de sănătate, ca urmare a dezvoltării asistenței medicale în regim privat în cadrul spitalului public.
„Am solicitat reprezentanților spitalelor publice și private să analizeze textul documentului și să facă propuneri de completare sau modificare a acestuia până miercuri, 11 aprilie”, a declarat secreatrul de stat din MS, Vasile Cepoi.
MS precizează că după analizarea propunerilor se va redacta forma finală a textului în vederea supunerii în dezbatere publică pe site-ul Ministerului
Sănătății.
