Spiru Haret – „Omul Școlii Românești”

Spiru Haret s-a născut la 15 februarie 1851 la Hanul Conachi din ținutul Putna, în familia judecătorului Costache și Smaranda Haret.
În anul 1869, după susținerea bacalaureatului, s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din București, în anul 1874 devenind licențiat în matematică al Universității din București
În anul 1875, și-a luat licența la Paris, în matematică, în anul 1876, altă licență, în fizică, iar, la 18/30 ianuarie 1878 a susținut teza de doctorat intitulată „Sur L`invariabilité des grands axes des orbites planétaires” (Asupra invariabilității axelor mari ale orbitelor planetare”). Spiru Haret a arătat în teza sa că în expresiile lungimilor axelor mari ale orbitelor planetare, ca funcții de timp, apar nu numai termeni periodici, așa cum au stabilit marii savanți, ci și termeni seculari neperiodici.
Astfel, Spiru Haret a devenit primul român care a obținut titlul de doctor în matematici la Paris. Teza sa a produs o mare surpriză în lumea științifică a epocii, deoarece a adus elemente neașteptate, de mare noutate, într-o problemă care făcuse obiectul cercetărilor celor mai mari matematicieni și mecanicieni europeni, precum francezii Laplace, Lagrange și Poisson.
Marile realizări ale lui Spiru Haret au fost pe tărâm școlar
Convins de necesitatea imediată a dezvoltării în România a învățământului de toate gradele, Spiru Haret și-a sacrificat, în mod conștient, activitatea de cercetare științifică, începută atât de strălucit, pentru activitatea pe tărâm obștesc. În calitate de inspector general, apoi de secretar general al Ministerului Instrucțiunii Publice (1885), precum și de ministru al Instrucțiunii Publice (funcție deținută intre anii 1897-1899, 1901-1904 și 1907-1910), a dovedit o energie de neegalat în domeniul legiferării și organizării învățământului, dar, mai ales, pentru ridicarea culturală a păturilor mai puțin favorizate de soartă.
Meritele sale pe tărâm cultural național au fost recunoscute, din anul 1892 devenind membru active al Academiei Române. Ca recunoaștere a activității sale, el a fost supranumit „Omul Școlii”- „cel mai glorios titlu ce i s-a putut da” – după cum afirma Gheorghe Țițeica.
Renumit dascăl și creator de manuale
Cursul său de trigonometrie, elaborat în anii de liceu, a fost revizuit, publicat în anul 1873 și republicat în anul 1874, sub titlul „Elemente de trigonometrie”, devenind manual de liceu timp de mai bine de o jumătate de veac. Tot în anul 1874 a mai redactat un „Curs de geometrie elementară” pentru clasa a IV-a primară și clasa I secundară. Din anul 1878 a devenit profesor la Universitatea din București, la Facultatea de Științe, secția fizico-matematici, predând mecanica rațională (până în anul 1910).
Din anul 1881, a predat mecanica rațională și la Școala de ofițeri de artilerie și geniu (la secția de artilerie și geniu, atunci înființată), până în anul 1890. De asemenea, a fost numit profesor la Școala de poduri și șosele, la anul preparator, predând trigonometria, geometria analitică, geometria elementară plană și în spațiu și geometria descriptivă, până în anul 1885. Din acel an și până în 1910 a predat, la Școala de poduri și șosele, numai geometria analitică. A fost profesor până în anul 1910, când s-a pensionat, ba chiar și după aceea, ținând prelegeri de popularizare la Universitatea Populară.
Contribuții remarcabile la dezvoltarea științei, în speță a astronomiei
Spiru Haret a devenit unul dintre cei mai fervenți susținători ai înființării în România a unui Observator de Astronomie, continuând să publice unele studii referitoare la accelerația seculară a lunii (1880), la pata roșie de pe planeta Jupiter sau la meteorul luminos din 30 noiembrie 1912. Astfel, el poate fi considerat primul astronom teoretician român din veacul al XIX-lea.
Om politic și activist pe plan național
Prin inițiativele și măsurile sale, în cei 10 ani și 8 luni, cât a deținut funcția de ministru, el și-a pus în aplicare planul de reorganizare a învățământului pe noi baze, adecvate condițiilor sociale și economice ale României la sfârșitul secolului al XIX-lea. De numele său sunt legate trei legi de referință: „Legea învățământului secundar și superior”(din anul 1898), „Legea învățământului profesional” (din anul 1899) și legea care a reglementat problemele instrucției și educației pentru copiii de vârstă preșcolară (din anul 1909).
A introdus pentru prima dată obligativitatea învățământului primar și același programe școlare la sate și la orașe, dezvoltarea educației fizice și a culturii muzicale în școli. A reorganizat învățământul secundar și profesional pe baze moderne, pe niveluri (inferior și superior) și pe domenii clasic, modern și real, punând accent pe învățarea meseriilor și agriculturii la sate. La 1 decembrie 1897 se deschide prima grădiniță din România.
Spiru Haret s-a dovedit a fi și un mare sociolog
În anul 1910 a publicat „Mecanica socială”, la Paris și București utilizând, pentru prima oară, matematica în explicarea și înțelegerea fenomenelor sociale. Prin această operă poate fi considerat ca un pionier și în domeniul științelor sociale, în încercarea sa de a descrie și explica științific fenomene sociale importante și complexe, pe baza unor analogii matematice între legile mecanicii și legile cărora le sunt supuse fenomenele sociale.
A înființat cercuri culturale și școli pentru adulți, a editat reviste culturale, precum: „Albina”, „Semănătorul”, „Revista generală a învățământului” (1905), a susținut mișcarea teatrală, organizarea societăților culturale și a Universității Populare București, precum și înființarea „Legii Culturale”, în fruntea căreia s-au aflat Nicolae Iorga și Dimitri Onciul.
Personalitate a culturii universale
Numele său și-a găsit imortalizarea în ceruri cu ocazia obținerii primei fotografii a Lunii din spațiul cosmic, când s-a constatat că Luna are și alți munți și văi decât cele văzute de mii de ani de pe Pământ. Comunitatea științifică internațională a fost solicitată atunci să propună numele celor mai prestigioase personalități din lume, demne de a figura pe harta Lunii, pentru fiecare detaliu descoperit. Uniunea astronomică Internațională a acceptat ca printre numele propuse să fie și cel al românului SPIRU HARET.
În anul 1976, cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la nașterea lui, un crater de pe harta Lunii, pe coordonatele: latitudine 59 de grade sud și longitudine 176 grade vest, în partea lunară invizibilă, a primit numele lui Spiru Haret. El a fost primul român care a demonstrat valoarea, confirmată mai apoi, a școlii românești de matematică.
Spiru Haret s-a stins din viață la 17 decembrie 1912, în București, chinuit de o boală incurabilă, după ce cu câteva luni mai înainte făcuse, la Academia Română, panegiricul lui Henri Poincaré, marele savant francez. Deși n-a trăit decât 61 de ani, peste 37 de ani i-a închinat școlii, care i-a fost „casă și familie”.
Înainte de stingerea sa din viață, în anul 1912, putea să scrie cu vădită mulțumire sufletească: „Plec din viață cu mulțumirea că nu am pierdut vremea și că mi-am îndeplinit datoriile atât pe cât puteam să mi le îndeplinesc în împrejurările în care am trăit și în marginea puterilor mele fizice și intelectuale”.
Prof. Virginel IORDACHE
Colegiul Național de Informatică „Spiru Haret” Suceava