Giuseppe Verdi, compozitorul italian ale cărui 28 de opere au devenit celebre în lumea întreagă și de la nașterea căruia se împlinesc 200 de ani mâine, este considerat „încă viu” de italieni, mai ales de cei din satul său natal, Busetto, informează AFP.
Joi se împlinesc 200 de ani de la nașterea marelui compozitor italian Giuseppe Verdi, care a lăsat posterității 28 de opere devenite celebre în toată lumea, dar și un recviem, un cvartet de coarde și patru piese sacre.
Pe 10 octombrie sunt programate în lumea întreagă evenimente menite să-l celebreze pe autorul cunoscutelor arii „La donna è mobile” și „Va pensiero”. Printre evenimentele care vor marca bicentenarul Verdi se numără transmisia în direct a „Recviemului” în interpretarea Orchestrei simfonice din Chicago, condusă de dirijorul italian Riccardo Muti.
În cătunul din Roncole, aflat la câțiva kilometri de Busseto, în provincia Parma, unde s-a născut marele compozitor, casa muzicianului surprinde prin modestie. Situat la o răspântie, hanul pe care îl dețineau părinții lui Verdi are un etaj, cu câteva camere, o sală de mese și un grajd.
Mario Rossin și Laura Manfrenatto, un cuplu stabilit la Veneția, au venit la Roncole pentru a vedea unde s-a născut Verdi „al lor”.
„Datorită lui, țara noastră este cunoscută în lumea întreagă, prin opere ca «Aida», «Rigoletto»”, a declarat Mario Rossin pentru AFP.
Soția lui, Laura Manfrenatto, completează: „Cei trei fii ai noștri au mers la Conservator și se știe cât este de greu pentru o familie modestă să aleagă între muzică și studii”.
Giuseppe Verdi, născut pe 10 octombrie 1813, a fost descoperit de învățătorul său, organist al bisericii din sat, și a reușit să își continue studiile muzicale fiind ajutat de un negustor bogat și mare meloman, Antonio Barezzi.
Casa negustorului, situată în piața centrală a satului, Piața Giuseppe Verdi, este deschisă pentru public. Între zidurile acestei clădiri, Peppino a dat primul său concert, între două lecții de pian pe care le preda fiicei lui Antonio Barezzi, cu care s-a căsătorit în cele din urmă.
În fața casei lui Barezzi, de cealaltă parte a pieței, se ridică statuia monumentală a lui Verdi, iar, în spate, teatrul comunei Bussano, finanțat în parte de compozitor. Mai departe, la Sant’Agata, se află vila unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții.
„Pentru noi, locuitorii din Busseto, Verdi nu este doar un geniu al muzicii, el este, înainte de toate, unul de-ai noștri, el este viu, întotdeauna viu. Când trecem prin fața casei sale, ne uităm să vedem dacă s-a trezit; când traversăm piața, ne adresăm statuii sale. Când stăm de vorbă la bar, ne întrebăm mereu ce-ar fi spus sau ce-ar fi făcut Verdi”, spune, la rândul său, pictorul Gian Paolo Laurini.
Pe de altă parte, Jader Bignamini, care, pe 1 octombrie, a dirijat opera „Simon Boccanegra” la Festivalul Verdi din Parma, spune: „Verdi reprezintă cartea noastră de identitate muzicală în lume”.
Din opera lui Verdi s-a păstrat „o mare vitalitate, o mare forță”, precizează Bignamini, care deplânge, de altfel, faptul că predarea muzicii a fost „abandonată” în Italia.
Dintre operele sale cele mai cunoscute fac parte „Nabucco” (1842), „Rigoletto” (1851), „Trubadurul”, „Traviata” (1853) și „Aida” (1871).
Din 1861, Giuseppe Verdi s-a implicat activ și în politică, numele lui devenind simbolul mișcării de eliberare a nordului Italiei de sub dominația austriacă, sub conducerea dinastiei de Savoia, iar în 1874 a fost numit senator în Parlamentul italian. Compozitorul s-a stins din viață la Milano, pe 27 ianuarie 1901.
