Speranțe justificate

M-am așezat plin de încredere în fața televizorului la meciul contra Lituaniei, după ce tocmai văzusem cum Kosovo, echipa zdrobită de noi în deplasare cu 3 zile mai înainte, distrusese Ciprul tot în deplasare, care bătuse Lituania, de asemenea în deplasare! Era o spirală a dezastrelor acasă, care trebuia cumva stopată, iar România era cea care trebuia să rezolve problema asta. De aceea, cum ziceam, nu aveam niciun pic de neliniște, bazându-mă pe jocul rezultatelor care ne așezase deja în postura de mari favoriți în meciul cu învinsacelor care fuseseră învinși de învinșii noștri! Iar startul partidei, cu gol înscris de noi în minutul 4, n-a făcut altceva decât să confirme că România e pe drumul pe care o așteptaserăm atâta vreme, și că la orizont e senin și lumină. Ce naiba s-o fi întâmplat apoi e imposibil de dedus: obișnuința, inerția, oboseala, gena? Dintr-o dată, cei din teren au redevenit România din perioada lehamitei și a sictirului deplin cu care ne-au obișnuit câteva generații de loseri, dând pase aiurea, retrăgându-se milogi în apărare și încercând să mențină acel 1-0 specific căcănarilor! După egalare și după pauză, nu s-a schimbat mare lucru. Asta, până la schimbările absolut geniale făcute de Mircea Lucescu, care au transformat mârțoagele ieșite la păscut în cai năzdravani care pârjolesc locul pe unde aleargă! Mai zic și că dacă nu le anula (absolut justificat) golul ălora, noi n-am mai fi egalat. Ăla a fost momentul când ne-am răsculat! Finalul a fost colosal, victoria pe deplin meritată, iar speranțele noastre de a ne număra printre cele 48 de participante la World Cup din 2026 se justifică. În fond, câștigând aceastăgrupă, avem o șansă în plus de a ajunge acolo. Dar eu cred că Mircea Lucescu va face din naționala noastră o câștigătoare și a grupei de calificare la Mondial, pentru că are tot ce ultimii selecționeri n-au avut. Cum, ce? N-ați fost atenți, am spus „tot”!