Ca visul, ca năluca, așa aleargă și se pierd zilele noastre pe pământ, nelăsând nici un semn, nici o urmă în iuțeala lor amețitoare.
Mulți dintre ai noștri nu mai sunt între cei vii, iar noi suntem în viață, ne împărtășim de lumina zilei, ne mișcăm, ne bucurăm de părinții noștri, respirăm si nădăjduim exclamând: ” până aici ne-a ajutat Dumnezeu”.
În călătoria noastră prin viața, noi am avut parte de multe binefaceri. În cursul anului ce se încheie, Dumnezeu ne-a hrănit și ne-a adăpat pe cei ce am crezut întru El. Criza a avut efect mai slab asupra sufletelor noastre, a celor ce am primit Cuvântul vieții de veci, care ne-a luminat, ne-a întărit, ne-a mângâiat.
Pentru darurile bunătății dumnezeiești prin care am fost ospătați la masa credinței, prin care am fost iertați și ne-am sfințit, mărturisim cu recunoștință și cu adevăr: ” până aici ne-a ajutat Dumnezeu”.
Recunoștința, suntem datori să o exprimăm când ne gândim la cele pământești, cu care ne-a miluit Dumnezeu. Darul cel mai scump pentru trup este sănătatea, de care ne-am împărtășit, în vreme ce mulți semeni de-ai noștri zac în neputință, în dureri, suferind prin spitale.
Temelia tuturor bucuriilor omenești este pacea. Ne-am făcut părtași de pace în țară, în preajma noastră, în suflet, în casa noastră. Dar până aici ne-a ajutat Dumnezeu. Domnul ne-a ajutat în pace la muncă, în biserici, în locașurile de cultură, pe ogoare. Cu ce vom răsplăti lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui?
„Binecuvântat este omul care nădăjduiește în Domnul…”
Ne aflăm la cumpăna dintre ani. Ca niște călători ne avântăm privirile noastre, gândurile și speranțele la întâmplările ce le vom întâlni în zilele anului ce urmează.
Cum vor fi zilele acestui an, luminoase sau întunecate? Ce ne va aduce anul nou: viață sau moarte, sănătate sau boală, bunăstare sau suferință, pace sau război? Nu știm să smulgem viitorului valul de taină ce-l ascunde privirilor noastre.
Inimile noastre însetează după fericire. De aceea în aceste zile întâlnirile oamenilor sunt pline de urări de fericire, de noroc, de ani îndelungați. Taina fericirii ne-o destăinuie proorocul Ieremia în Vechiul Testament: „Binecuvântat este omul care nădăjduiește în Domnul. El este ca un pom, sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile pe lângă râu și nu știe când vine arșița: „frunzele lui sunt verzi la vreme de secetă, nu se teme și nu contenește a rodi”(Ieremia 17, 7-8).
Așadar, de-L ai pe Dumnezeu cu tine, nu ești lipsit de nici un bine; tot ce începi duci la bun sfârșit, tot ce ți se întâmplă, chiar cele mai rele lucruri, nu te pot clătina.
De vom fi sănătoși, viața noastră va fi ca o mireasmă bineplăcută Cerului și oamenilor: pașnici, cinstiți, blânzi, smeriți, plini de dragoste și bunătate. De vom suferi vreun necaz, vom mulțumi lui Hristos că ne-a făcut părtași patimilor Lui. În bogăție de vom fi, vom face parte din agonisita noastră săracilor, ca să avem comoara în Ceruri. Lipsuri de vor da peste noi și în asta vom fi neclătinați, căci cunoaștem că Domnul a făgăduit ca ” întru răbdare vom dobândi mântuirea sufletelor noastre”.
Pășim pe calea ce s-a deschis în Noul An, cu încredere și nădejdi binecuvântate.
„Sorcova, vesela; Să trăiți să înfloriți; Ca merii, ca perii; În mijlocul verii!”
La Anul Și La Mulți Ani!
(Preot Dorel ȘCHIOPU, Biserica Sfânta Cruce)
