Pe scena Casei de Cultură Suceava a „aterizat”, după doi ani de absență, tocmai de la ….Cluj, îndrăgitul actor – „veșnic îndrăgostit” – Florin Piersic (Bernard), însoțit de „logodnicele” sale Ileana Negru (Jacqueline), Angelica Nicoară (Janet) și Vasilica Stamatin (Judith), de bunul său prieten Petre Băcioiu (Robert) și de Melania Ursu (Berta-menajera), actori la Teatrul Național din Cluj, pentru a ne oferi o piesă de teatru de mare succes – „Logodnicele aterizează la Paris”, de Marc Camoletti, în traducerea lui Traian Zecheru.
Cîteva sute de spectatori au uitat pentru două ore de grijile cotidiene și s-au lăsat fermecați de jocul și de replicile pline de savoare ale actorilor clujeni. Aplauzele repetate au fost cele mai sincere aprecieri pentru evoluția mereu „la înălțime” a lui Florinel (chiar dacă peste puțin timp împlinește 70 de ani) și a colegilor săi de scenă, iar piesa a avut rolul de a ne destinde, de a ne bucura de „un strop de cultură”. Chiar autorul piesei, Marc Camoletti, spunea imaginar, prin vocea lui Traian Zecheru, că „oamenii vor să se destindă și piesa mea le oferă această ocazie. E ușor de înțeles și nu ridică nici o problemă psihologică. Am vrut să se rîdă și am reușit…”. La fel ca și acum doi ani, piesa s-a bucurat de un mare succes, pentru că „ce-i vechi nu-i neapărat și învechit”, așa că o piesă de calitate, jucată cu talent de actori valoroși, are mereu „priză” la public. Reîntîlnirea lui Florin Piersic cu spectatorii din Suceava a fost un prilej de bucurie, de emoție, stare pe care actorul a transmis-o și colegilor de pe scenă, dar și publicului. Ritmul piesei a fost unul alert, foarte des întrerupt de aplauzele publicului sucevean care nici nu și-a dat seama cînd a trecut timpul.
În piesa „Logodnicele aterizează la Paris”, îndrăgitul Florin Piersic – Bernard a etalat atît talent, cît și jovialitate, putere fizică și sufletească și un farmec aparte, motiv de invidie pentru mulți tineri de azi, dornici să „dețină” trei logodnice, toate salariate, cu care, asemeni lui Bernard, „ar avea mai puțină cheltuială decît cu o singură nevastă”. Nu au fost mai prejos nici personajele: „Berta” – menajera, „Jacqueline” – logodnica, „Robert”-prietenul lui „Bernard”, „Janet” și Judith – logodnice, care au avut fiecare replici și evoluții actoricești apreciate de suceveni. Pe fondul unei povești simple în care Bernard, un bărbat chipeș și iubăreț, alege ca viața lui să fie ușoară și plină de diversitate, apar tot felul de răsturnări de situații, de neprevăzut, care îi schimbă, în final, teoria despre viață.
Prin intermediul unui prieten, Bernard are posibilitatea să găsească stewardese „alese pe sprînceană”, care lucrînd la companii diferite, la fuse orare diferite, puteau să fie prezente în viața bărbatului cu precizia unui ceas elvețian, fără să știe una de cealaltă. Chinul cel mai greu îl duce Berta – menajera, cea care repetă la nesfîrșit „aici nu este o viață pentru o menajeră”, dar printr-o mișcare scenică și o mimică deosebită a reușit să cîștige dragostea publicului și aplauze. Logodnicele au diferite tabieturi, preferă anumite mîncăruri, de multe ori ciudate (iaurt cu castraveți – „Janet” – americanca), dar toate avînd o afecțiune deosebită pentru Bernard, pe care îl considerau logodnicul ideal și viitorul soț. Sosirea unui prieten vechi în casa lui Bernard aduce un plus de savoare comediei, de această dată o parte din sarcinile logodnicului cuceritor fiind preluate voit sau nevoit de Robert. Lucrurile se complică atunci cînd nici natura nu mai ține cu logodnicul jovial, furtuna schimbă orele de sosire a aeronavelor, iar surprizele făcute de logodnice sînt dintre cele mai neprevăzute. Cele trei logodnice au nume care încep cu aceeași inițială, „J”, au aceeași meserie (însoțitoare de bord) și au încredere oarbă în iubitul lor pe care de multe ori îl compătimesc… Rolul pe care-l interpretează Florin Piersic în această comedie este cel al unui cuceritor, un fel de „Barbă Albastră” care are mai multe logodnice, dar care-și dă seama, în final, că totuși e mai bine să fii căsătorit. Astfel, el rămîne cu Jacqueline, pe care „parcă o iubesc cel mai mult”, spune Bernard. Judith, nemțoaica, se „cuplează” cu Robert, după ce au persistat în greșeala de a se săruta, iar americanca, Janet, primește o veste de la unul dintre cei trei logodnici ai săi (?!), ea fiind un fel de „Barbă Albastră” în variantă feminină, care o cheamă la el, și trebuie să plece din Paris. Un fel de „happy end”, mai ales că cei doi bărbați proaspăt „căsătoriți” au fost „liniștiți” de către femeile lor mult mai zglobii înainte…! Atît decorul, cît și costumele au contribuit la farmecul piesei, prin simplitatea și realismul pe care l-au sugerat, pentru o viață nu tocmai boemă la Paris. Un sfîrșit liniștitor, fericit, atît pentru actori, care au adunat aplauze la scenă deschisă, timp de cîteva minute, dar și pentru public, care s-a despărțit cu greu de Florin și de farmecul său. Nu au lipsit nici buchetele de flori care au ajuns în mîinile jovialului logodnic, din partea admiratoarelor, din care el a rupt cîte o floare, simbolic, și le-a dăruit logodnicelor, mai puțin americancei…., de care a uitat. După aplauze prelungite, Florin Piersic a mulțumit sucevenilor pentru prezența la spectacol, a povestit cîteva amintiri din anii copilăriei sale petrecute pe meleaguri sucevene, și s-a îmbrățișat cu mulți admiratori din public.
