Casa de Cultură Suceava ascunde multe amintiri din perioada de aur, 1969 – 1989, când generații întregi au gustat din plin activitățile culturale, multe și diverse, care s-au petrecut într-o instituție ce poartă semnătura arhitectului Nicolae Porumbescu. Sucevenii, tineri și vârstnici ai acelor vremuri, au supraviețuit fără telefoane mobile, iPod, iPhone, iPad, LCD-uri, LED-uri, computere performante, Facebook, internet, pentru că la Suceava exista un nucleu al culturii, al distracției de bună calitate.
Seri sucevene, cenaclu literar și studiou de poezie
Nu erau multe alternative de a-ți petrece timpul liber, astfel că serile sucevene, la care se putea intra gratuit, în fiecare săptămână, în sala mică a Casei de Cultură, au însemnat pentru tinerii de atunci adevărate „oaze de cultură”. În această sală au făcut tradiție cursul „România pitorească”, sub oblăduirea conf. univ. dr. Ion Popescu Argeșel, curs la care cei prezenți aflau lucruri interesante despre rezervațiile naturale din țară, și cursul „Serile Eutherpei”, coordonat de profesorii Sever Dumitrache și Emil Satco, unde erau abordate subiecte din domeniul muzical.
Studioul de poezie „Albatros”, inițiat și coordonat de profesorul Ion Cozmei, la care, lunar, duminica, erau invitați poeți, critici literari, a însemnat enorm pentru creatorii și iubitorii de literatură din Suceava.
Dr. Ioan Iețcu mărturisea, la un moment dat, că „serile sucevene au echivalat pentru mine, care le-am frecventat cu regularitate, dar cred că și pentru mulți alți participanți, cu o a doua universitate. O necesară completare și îmbogățire a cunoștințelor umoristice și artistice, dar și prilej de a ne cunoaște mai bine județul”.
„O școală de rezonanță a sufletului și spiritului românesc”
Poetul Constantin Severin ne-a spus că era nelipsit de la acest club al poeziei, unde s-a ocupat o perioadă de aducerea invitaților. „Au fost la Suceava, la clubul de poezie «Albatros»mari poeți, precum Mircea Dinescu, Ion Mircea, Mircea Cărtărescu. În anul1989 am vrut să o aducem la Casa de Cultură și pe poeta Ana Blandiana. Am făcut rost de numărul ei și când am sunat-o mi-a spus că am avut curaj, pentru că, s-a mirat ea, «nu știi că sunt interzisă, urmărită, mi se ascultă telefoanele?». A refuzat elegant invitațiade a veni la Suceava, iar la puțin timp, s-au petrecut și evenimentele din decembrie 89”, ne-a povestit poetul Severin.
Constantin Severin ne-a mai spus că a participat la Casa de Cultură Suceava la evenimente culturale memorabile, atât înainte de 1989, cât și după. „Aș aminti aici cunoscuta piesa «Zbor deasupra unui cuib de cuci», în reprezentația Teatrului Național din București, serile culturale și spectacolele cu celebrii actori Maia Morgenstern și Claudiu Bleonț sau «Oameni și șoareci», spectacol în care Florin Piersic face un rol genial. Casa de Cultură din Suceava rămâne o școală de rezonanță a sufletului și spiritului românesc. Nu pot uita nici figura emblematică a regretatului director Dan Adrian Coșman, cu chipul său gravat de tăceri și lumini izvorâte parcă dintr-o «civilizație a iubirii», ca să folosesc o sintagmă rostită de Papa Ioan Paul al II-lea la București”, ne-a mai spus poetul.
„De-a binelea, am făcut armata la Casa Culturii”
A existat în acele vremuri un cerc de teatru pentru tineret în Casa de Cultură, care se adresa tinerilor dornici să cunoască tainele teatrului, cerc coordonat de actori profesioniști.
Mulți suceveni își amintesc cu drag și de Cenaclul „Ridendo” al umoriștilor, îndrumat o perioadă de profesorul Ion Cozmei, urmat de Constantin Horbovanu, care, de două ori pe lună, era deschis tuturor creatorilor de umor din municipiu, indiferent de vârstă.
Dumitru Brădățan (făcător și desfăcător de litere, (în)mărmurit, înfrățit și înfiat de Casa Culturii), cum singur a spus-o, ne-a explicat că „de-a binelea, am făcut armata la Casa Culturii. Și grădinița, și primara. Și, mai ales, seralul. Insomniile de mătase de-aici mi se trag, de-aici îmi vin. Și…ce vin! Ruha cu scripca lui, ori Botgros-ul cu sacâzul lui frățânesc. Mă dusei la blândul de oltean Dem să-i scot un interviu. Și mă primi Bibanul, doar pe mine, cu o vorbuliță de felul ăsta: „Te primesc! Te văd că miroși a om!”, și-a amintit jurnalistul.
„Cosmos” și „Cetatea”, în incinta Casei de Cultură
Poate mulți nu știu că la Casa de Cultură Suceava a exista un club de jazz, coordonat de regretata Anca Parghel, unde iubitorii de muzică jazz se întâlneau bilunar, pentru audiții muzicale, mese rotunde, expuneri.
Profesorul Constantin Ungureanu Box își amintește de acele minunate seri, la care se susțineau microconcerte cu public și erau încurajați creatorii și interpreții de jazz.
La Casa de Cultură exista și sala fotocineclubului și tot în această clădire – emblemă pentru centrul Sucevei, funcționa și Cenaclul de artă științifico-fantastică „Cosmos”, îndrumat de Minel Neamțu, unde tinerii erau încurajați să găsească noi modalități de exprimare artistică. Tot în sala fotocineclubului Casei de Cultură funcționa și Clubul de Go, care avea drept scop popularizarea acestui joc, comparabil doar cu șahul, dar se organizau și cursuri de inițiere. Pentru cei care iubeau jocul de scrabble, exista și pentru ei un club, „Scripta manent”, unde se întâlneau oameni de toate vârstele. La fel și pentru rebusiști, exista Cercul „Cetatea”, unde se organizau concursuri pentru amatorii de cuvinte încrucișate, dotate cu premii, chiar și expoziții rebusiste.
Iubitorii de fotografie se întâlneau la Foto – cineclubul de la Casa de Cultură, unde se organizau cursuri de artă cinematografică și fotografică pe parcursul a doi ani. Biblioteca Casei de Cultură era mereu deschisă iubitorilor de carte, care veneau în număr mare pentru a împrumuta cărți. Ea există și astăzi, doar că interesul tinerilor pentru lectură a scăzut considerabil.
Trupe de teatru, turnee, succes
Oare câți dintre tinerii de astăzi știu că instituția de cultură suceveană a avut, în perioada comunistă, formații artistice proprii. De departe, cel mai cunoscut este Teatrul popular „Matei Millo”, înființat în anul 1975, de un grup de intelectuali condus de Nistor și Rodica Dominte.
Tot în „epoca de aur”, sub cupola Casei de Cultură Suceava, a luat naștere, odată cu Casa de Cultură, în anul 1969, Corala „Voces Bucovinae”, dirijori de-a lungul timpului fiind profesorii Ștefan Pintilie, Ileana Malcinschi, Marian Palade, Sever Dumitrache, care a dat numeroase spectacole, a primit premii și trofee la diverse concursuri.
Cu un mare impact la public a fost Teatrul de păpuși „Țara Legendelor”, al Casei de Cultură Suceava. Sufletul acestei formații a fost regizorul Adrian Badiu. Sucevenii încă își amintesc de premierele „Voinicul pădurii”, „De la daci la romani”, „Ceata lui Darie” toate scrise de Ion Iacob și multe alte piese („Scufița Roșie”, „Punguța cu doi bani”). Cu unele dintre piese, artiștii suceveni au făcut turnee de succes în Ucraina și Republica Moldova. Mecanic de scenă, în acea vreme, Mircea Pușcașu ne-a povestit că, spre bucuria lui, a mai prins, în anii ’90, ’91, o frântură din succesul Teatrului de păpuși, cu care a mers în câteva turnee. „Ne primeau cu flori, cu săli pline, piesele se bucurau de o mare priză la public, mai ales în Moldova și Ucraina. Acolo am avut și multe peripeții, locuri în care comuniștii ne-au tăiat lumina, pentru a nu putea susține spectacolele, au pus lacăte pe sălile unde trebuia să jucăm și ne-au ținut ore în șir la graniță”.
Spuma teatrului românesc, pe scena suceveană
Poate cele mai vii amintiri despre Casa de Cultură le au sucevenii care au participat la mari concerte, la spectacole cu nume grele din teatrul românesc, amintiri pe care nu și le vor șterge din memorie niciodată. Am întâlnit oameni care ne-au spus că acele spectacole sunt irepetabile. În sala mare a acestei instituții se călcau în picioare aproape o mie de spectatori, peste capacitatea maximă de 800, pentru a vedea un concert cu Cenaclul Flacăra și Adrian Păunescu.
La umbra secerii și ciocanului, pe scena Casei de Cultură Suceava, au urcat mari actori ai teatrului românesc, muzicieni, dansatori, artiști care au umplut până la refuz cea mai mare sala de spectacole din Suceava. Pe podeaua bătătorită a scenei au făcut roluri memorabile mari actori care nu mai sunt printre noi, Dem Rădulescu, Jean Constantin, Nicu Constantin, Gheorghe Dinică, Leopoldina Bălănuță, dar și mari nume ale muzicii: Anca Parghel, Johnny Răducanu, Florian Pittiș. Pe scena suceveană au jucat și Draga Olteanu, Florin Piersic, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Amza Pellea, Emil Hossu, Vladimir Găitan, Horațiu Mălăele, Maia Morgenstern, Dan Condurache, Marian Râlea, Doru Octavian Dumitru, Vasile Muraru și Nae Lăzărescu și mulți alții.
Pentru o perioadă importantă de timp, numele Casei de Cultură Suceava este strâns legat de numele și activitatea Ansamblului „Ciprian Porumbescu”. De aici au plecat mari voci ale muzicii populare românești: Sofia Vicoveanca, Ștefania Rareș, Traian Straton, Daniela Condurache, Margareta Clipa.
Inaugurare cu fast, în întâmpinarea celui de-al X-lea Congres al Partidului Comunist Român
În anul 1969, la Suceava se inaugura Casa de Cultură, sub semnătura maestrului Nicolae Porumbescu, care și-a legat numele de construcții monumentale din toată țara. Până la Revoluția din 1989, instituția a purtat și numele de Centrul de Cultură și Creație „Cântarea României”, dar lumea îi spunea tot Casa de Cultură. În cartea de onoare a instituției se arată că pe 3 august 1969, „În condițiile când întregul popor întâmpină cu entuziasm cea de a XXV-a Aniversare a Eliberării Patriei, cel de-al X-lea Congres al Partidului Comunist Român, constructorii suceveni raportează cu mândrie terminarea lucrărilor și darea în folosință a unui nou edificiu: Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava. La festivitatea organizată cu acest prilej au participat: Emil Bobu, membru al CC al PCR, prim secretar al comitetului județean al PCR, președintele consiliului popular județean; Dumitru Gheorghiu, membru supleant al CC al PCR, secretar al Consiliului Central al UGSR; Iosif Anderco, secretar al Consiliului Central al UGSR, alte personalități ale vieții artistice și culturale, alte organe de partid și de stat locale”.
„Era armonie, sala încălzită, oamenii socializau înainte de spectacol și își vizitau artiștii, la cabine”
20 de ani de mozaic cultural (1969 – 1989) pe scena celei mai mari săli de spectacole din municipiul Suceava au rămas încă vii în amintirile celor care erau nelipsiți de la viața culturală suceveană, ce-și avea nucleul la Casa de Cultură din centrul urbei. Sălile erau arhipline, oamenii veneau cu drag la concerte și piese de teatru, pentru că își permiteau să cumpere un bilet la teatru. Dacă acasă ascultau muzică pe pick-up, magnetofon și, mai târziu, pe casetofon, sucevenii nu se zgârceau când era vorba să iasă în oraș, la un spectacol, pentru a asculta muzică de calitate, live, cu cei mai buni artiști ai vremii. Și nu au fost puțini. Profesorul Constantin Ungureanu Box, care a condus câțiva ani și un cerc de artă plastică la Casa de Cultură Suceava, își amintește că lumea venea la sala de spectacol îmbrăcată „la patru ace”, elegantă, cu stil: „Fiecare își lăsa hainele la garderobă, era condus de plasator la locul pe care trebuia să-l ocupe în sala de spectacol. Era armonie, sala încălzită, oamenii socializau înainte de spectacol, își vizitau idolii, artiștii, la cabine. Uneori, actorii se amestecau printre spectatori și intrau împreună cu ei în sala de spectacol. Nu erau bariere între public și artiști. Aș zice că era mai multă libertate de exprimare ca acum. Se vorbea cu subînțeles, dar toată lumea pricepea. Într-un regim totalitar, arta și spectacolele erau singurele oaze de bucurie”.
Nonconformism
Dacă la teatru mergeau eleganți, la costum sau frac, în rest, tinerii din acea perioadă, după cum ne-a povestit Angela Roman, aveau atitudine și un aer nonconformist. „În ciuda unei nemulțumiri generale a populației, care venea din statul la cozi pentru orice, frigul din apartamente și cântecele de slavă conducătorului iubit, mulți colegi purtau plete, blugi evazați, cămăși înflorate, iar când ne întâlneam la un ceai sau pe bancă, în fața blocului, ascultam rock, rock’n roll, iar băieții care aveau chitară învățau după ureche cântece în limba engleză, pe care, apoi, le cântau în propria variantă”, ne-a povestit Angela.
Tot în perioada comunistă, pe scena suceveană au susținut concerte și trupe din străinătate, în special din fosta Republică Democrată Germană. Trupa Phonolog a rămas vie în memoria sucevenilor.
Sistemul bilețelelor, la spectacolele cu Adrian Păunescu și Cenaclul Flacăra
Poetul Adrian Păunescu a făcut, împreună cu Cenaclul Flacăra, furori la Suceava. Susținea și câte două spectacole pe seară. Biletele se vindeau direct la ușa Casei de Cultură și aproape că nu aveai unde să arunci un ac în sală. Funcționa sistemul „bilețelelor”, pe care Păunescu, aflat pe scenă, le primea de la oamenii din sală.
Profesorul Constantin Ungureanu își amintește, cu umor, cum, la un moment dat, poetul citește un bilet anonim pe care scria: «de ce ești așa gras, ca un porc?», la care Adrian Păunescu a răspuns: «poate sunt eu gras, dar porc nu sunt, pentru că, după cum vezi, fac spectacole, dar în sală sigur este unul care grohăie».
Altă dată, ne-a povestit Andrei Nistor, un fan al Cenaclului Flacăra, pe un bilețel trimis din public cineva se plângea că un milițian nu-l lasă să cânte și să danseze. „Imediat, Păunescu a reacționat și l-a chemat la el, pe scenă. « Măi, ia vezi, care ești tu acela milițian de nu lași oamenii să cânte cu mine…. ».
Amuzant a fost și momentul în care cred că Anda Călugăreanu, dacă îmi amintesc eu bine, a urcat pe scenă și a început să cânte o piesă în limba engleză. Surprins, Păunescu a întrebat-o de ce a ales să cânte în altă limbă, dacă limba română este așa de bogată. Artista i-a răspuns: «dar dumneavoastră de ce mergeți cu Mercedesul și nu cu Dacia?»”.
Tot prin bilețele, în timpul unui spectacol pe scena Casei de Cultură Suceava, Păunescu a aflat că un număr foarte mare de suceveni nu au mai avut loc în sala de spectacol și stau pe afară. Reacția poetului, după cum ne-au povestit martori ai momentului, a fost următoarea: „Cum, nu au fost lăsați să intre? Spuneți-le că mai fac un spectacol în această seară pentru ei și vor putea intra să cânte cu noi”. S-a ținut de cuvânt și ultimul spectacol din acea seară s-a terminat după miezul nopții.
„Criza și piața culturală mult mai ofertantă după 1989 a făcut ca multe din activitățile Casei de Cultură să nu mai fie cerute”
După Revoluție, Casa de Cultură Suceava a intrat, alături de alte 51 de case de cultură din țară, în Asociația Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România (ANCCSR), sub cupola a patru mari confederații sindicale, respectiv CNSRL – Frăția, Cartel Alfa, CSDR și Blocul Național Sindical.
În acest moment, o parte dintre spațiile Casei de Cultură Suceava sunt închiriate mai multor societăți comerciale și asociații culturale, chirii care, împreună cu sumele obținute din închirierea sălilor pentru spectacole, ședințe sau dezbateri politice, sunt singurele surse de venit ale instituției.
Directoarea Casei de Cultură, Rodica Brînză Gheghe, care ocupă această funcție din anul 1997, recunoaște că, practic, în afara plăților la zi facturilor la utilități, furnizori – a micilor reparații făcute doar în caz de absolută nevoie și a asigurării salariilor celor câțiva angajați, din încasări nu prea mai rămâne mare lucru, astfel că o reparație capitală a instituției iese din discuție.
„În anul 2000, când veniturile totale ale Casei de Cultură au fost de aproximativ 155.000 lei, am făcut reparații capitale la hidroizolația acoperișului, în valoare de 34.198 lei, și am achiziționat, în perioada 1999 – 2000 centrala termică (două cazane), în valoare de 102.710 lei. Facturile în lunile de iarnă la utilități sunt în medie de 23.000 lei. Cu toate acestea, lumea tot s-a plâns de frig în sala de spectacole, pentru că sala este foarte înaltă și se pierde multă căldură”, ne-a explicat Rodica Brînză Gheghe.
Ea a completat că, din păcate, criza și piața culturală mult mai ofertantă după 1989 au făcut ca multe din activitățile pe care le avea Casa de Cultură înainte de 1989 să nu mai fie cerute, să nu mai aibă public, motiv pentru care au fost desființate, după câțiva ani de la Revoluție.
În anul 1999, la 30 de ani de la deschiderea Casei de Cultură, istoricul Ioan Cocuz a publicat o monografie a Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava, avându-l consilier editorial și redactor de carte pe scriitorul Nicolae Cârlan.
