Spectacol. Revelație. Mulțumiri

Numai cu voia și binecuvântarea lui Dumnezeu a fost ca oameni buni, la un loc, să alcătuiască sărbătoarea pentru luminata TRADIȚIE CREȘTINĂ a pământului nostru bucovinean. Și a fost să fie într-o joi – luminată, a 80-a dintru cele ale mele, în preajma unor însemnate sărbători ale credinței noastre, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Duminica lui Toma – ziua a 8-a când el, Toma, a primit revelația Învierii lui Hristos Domnul.
Atunci, acel spectacol a însemnat pentru mine o asemănare cu mai puțina credință a lui Toma, căci și eu a trebuit să văd, să aud și să cred vrednicia celor pe care i-a chemat Dumnezeu în seara aceea – cei cu sufletele deschise și cu har. Minunat de credința lor, mi-am spus și eu, ca și puțin-credinciosul Toma, ”Domnul meu și Dumnezeul meu!”
Am fost copleșit de emoții, de prea mare răsplată pentru mine, un singur om, adunate într-o clipă. Neașteptată. Dar, cu voia Lui, din cât am primit din moștenirile marii TRADIȚII ale sufletului nostru, m-am străduit să întorc și să transmit copiilor noștri încă doi-trei talanți.
Ca pământean, însemnând eu o fărâmă din marea slujire a tradiției, doresc să aduc cuviincioase mulțumiri conducătorilor noștri luminați și binecuvântați cu har și credință, interpreților bine-lucrători care au construit acel ceremonial de aleasă moștenire.
Doresc să împart cu MAREA TRADIȚIE acea clipă cerească, să primesc cât se cuvine din prețuirea manifestată cu dragoste și recunoștință în acel spectacol din 20 aprilie 2017, de la Casa de Cultură din Suceava. A fost pentru mine revelația mult încercatului chemat.
Cu înaltă cinstire și considerație, îmi plec fruntea și sufletul Înaltpreasfințitului părinte PIMEN, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, doamnei prefect a județului Suceava, MIRELA Adomnicăi, domnului președinte al Consiliului Județean Botoșani, COSTICĂ Macaleți, d-lui primar al municipiului Suceava, IOAN Lungu, îi îmbrățișez pe colegii specialiști și interpreții care au înălțat sufletele și inimile spectatorilor cu arta lor originală: MARGARETA Clipa, COSTINEL Leonte, CONSTANTIN Mândrișteanu, și LEONARD Zamă – foștii mei colegi din generația de aur a Ansamblului “Ciprian Porumbescu”, ALEXANDRA și DANA Dăncilă – din generația nouă a Ansamblului bucovinean – următorilor scenei românești de folclor ANGELICA Flutur, VIORICA Macovei, ANCUȚA Corlățan, ALEXANDRU Brădățan, ANDRA Matei, SIMONA Mataci și LĂCRĂMIOARA Reuț. Le mulțumesc organizatorilor și susținătorilor acestui spectacol, sponsorilor amintiți de presa locală, realizatoarei MIHAELA Bârsan, cu vrednicia și sufletul său credincios valorilor bucovinene, colegilor ei de la studioul de televiziune „Intermedia” din Suceava, lui CIPRIAN Cuzic, care a procesat cu suflet albumul pe care spectatorii l-au primit. Mulțumiri veșnicului și originalului solist ANTON Achiței, botoșăneanul.
Ca și publicul entuziast, apreciez și eu arta și efortul solistului NICOLAE Furdui Iancu și ale formației instrumentale “Crai Nou” de a ajunge din Transilvania noastră la Suceava, aportul lor la realizarea spiritului și calității spectacolului, al Orchestrei “Rapsozii Botoșanilor”, cu decanul său IOAN Cobâlă, și al mai tânărului dirijor CIPRIAN Potoroacă, care a susținut cu profesionalism și spirit tot repertoriul spectacolului, avându-i ca soliști pe ELENA Mândrescu, LAURA Ștefănescu – Potoroacă și DAN Doboș. A fost o reîntâlnire de spirit a culturii tradiționale românești, o regăsire în scenă a spiritului nostru, Bucovina și Botoșanii dintotdeauna megieși.
Am simțit și eu o mulțumire inedită adresată indirect de foștii interpreți ai Ansamblului “Balada Bucovinei” Ionuț și Laura Anușca, mulțumire manifestată printr-o folositoare și sentimentală sponsorizare a evenimentului, pentru care le mulțumesc.
Dar, nu cu ultimele cuvinte, ci cu suflet și credință, le mulțumesc părinților grupului de copii “Balada Bucovinei” și Oanei noastre care a fost peste tot. De asemenea, calde mulțumiri ziarului Monitorul, cel care ne-a purtat gândurile în lume, frumos, ca întotdeauna.
Cu toată obișnuința de-o viață de a mă însoți cu publicul, la acel spectacol, El, publicul, a fost în sufletul interpreților și al organizatorilor, în scenă, lângă scenă, în sufletul sucevenilor, în tot sufletul românesc.
Am fost ca niciodată împăcat. Într-o clipă universală.
Cu emoții unice, m-au onorat toate acele momente și….mă motivează.
Cum puteam eu să nu simt, să nu trăiesc cu sufletul această clipă, când m-am născut și m-am înălțat din același suflet…
George Sîrbu