Cam la aceeași oră, duminică după-amiază am asistat (noroc de cele două televizoare suprapuse!) la două meciuri de fotbal extrem de interesante, disputate la extremitățile Uniunii Europene: cea estică (la Botoșani) și cea vestică (la Madrid)! E drept că au fost nenumărate deosebiri între cele două evenimente, începând cu calitatea fotbaliștilor și terminând cu cea a gazonului, aici un rol important avându-l însă clima și poziția geografică. Meciul de la Botoșani era considerat de „specialiști” (ghilimelele spun că e vorba de cei români!) drept o formalitate pentru echipă din Cluj, care joacă în continuare… tot nimic! Adică exact ce a arătat și la Botoșani, frecangeala aia a mingii între careuri demonstrând că răul produs de panarama de Dan Petrescu e pe termen lung, duhul lui transmițând și acum, în lipsă, că 0-0 e cea mai mare șmecherie posibilă pe un teren de fotbal. Rectific: de nefotbal! Iar dacă nu iese 0-0, se poate vorbi de ghinion! Am remarcat un fotbalist care la fiecare din ultimele apariții m-a încântat: Florescu, pe care zic că Iordănescu e obligat nu doar să-l ia în lot, ci să-l și titularizeze la națională.
În partea opusă a continentului, la Madrid, am văzut un meci de luptă fără menajamente, încheiat după vreo 14 minute de prelungiri! Pentru prima dată în viață, de 65 de ani încoace, mi-a fost rușine de felul cum a furat arbitrul în favoarea Real-ului meu iubit. Almeria, ultima clasată (cu 6 puncte în 20 de meciuri!),a condus-o pe Real cu 2-0 la pauză, chiar pe Bernabeu! După care, la 1-2, a înscris și golul 3. Arbitrul, după consultarea VAR, a anulat golul și a întors jocul în jum’atea adversă, pentru fault, unde unul de la Almeria îl mângâiase cumva pe față, din alergare, pe Bellingham! A urmat golul validat pentru Real, înscris printr-o lovitură impecabilă cu… brațul drept! Apoi, prelungirea meciului cu 11 minute, pentru ca Real să aibă timp să și câștige! Și a câștigat, desigur, cu 3-2, printr-un gol, de necrezut, înscris normal! Nu a fost furt. A fost tâlhărie ordinară.