Specialiștii cred că femeia suferea de depresie severă

Psihologul Mihaela Baban, șef Serviciu Rezidențial Adulți, de la Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, spune, despre acest caz, că „pare un fapt rupt de realitate și greu de înțeles de noi toți”.
“Privit sub aspect psihologic, în acest caz, se presupune că avem de-a face cu o tulburare afectivă bipolară, tulburare caracterizată prin deformarea afectivității persoanei, fie în sens negativ – depresii, melancolie, fie în sens pozitiv – mânii”, ne-a spus Mihaela Baban.
Psihologul a completat că “avem de-a face cu o simptomatologie depresivă mascată, specifică melancoliei, tulburare psihică în care pacienta are un comportament social adecvat, nu ridică probleme sau suspiciuni de nici un fel, dar tensiunile interioare, ideația autolitică – suicidară există”.
Mihaela Baban a mai afirmat că, în astfel de cazuri, persoana care ucide și apoi vrea să își ia viața, explică faptul că a dorit să-i scape de suferință pe cei dragi ei.
„De aceea recurge la suicid, pentru a scăpa de suferință persoanele apropiate, pentru care ea se simte ca o povară. Dacă în depresie simptomele sunt evidente, măcar pentru cei din jur, care pot lua hotărârea de a-i ajuta pe cei aflați în suferință, în melancolie avem de-a face cu o depresie severă, dar ascunsă, care face greu de identificat simptome ce ar putea sugera măcar existența ei, ca și tulburare psihică”, ne-a mai explicat Mihaela Baban.
Orientarea religioasă, o problemă?
Psihologul Iuliana Bacnas – Serviciul Evaluare Complexă și Monica Buzdugan, psiholog Serviciul Asistență Maternală din cadrul Protecției Copilului, ne-au explicat că „pornind de la faptul ca era o familie în care soția a îmbrățișat orientarea religioasă a soțului (voit sau impus), orientare care a fost preluată și de copii, a adus în dinamica emoțională a mamei o posibilă dezrădăcinare față de valorile și regulile în care a crescut. Acest fenomen poate atrage în dinamica emoțională a acesteia sentimente de anxietate, de neputință, de devalorizare, de neîncredere, de suspiciune, de insecuritate”.
Se poate presupune că îmbrățișarea unei alte religii nu a fost acceptată și integrată de familia naturală a soției, relevând încă un plus de nesusținere pe care poate l-ar fi așteptat.
De obicei, ne-au spus psihologii, în astfel de situații, insatisfacția în plan emoțional este compensată în plan cognitiv sau concret comportamental dezvoltând preocupări preponderent de acumulare de informații sau pur și simplu ne lăsăm atrași de tot felul de situații concrete, care trebuiesc rezolvate, activități profesionale sau „urgențe”.
Ceea ce atrage atenția este uluirea celor care cunoșteau familia, care derivă din nepotrivirea imaginii sociale pe care această familie a reușit să o construiască și cele întâmplate în sânul ei, ceea ce, ne-au spus specialiștii, „ne duce încă o dată la supoziția că cel puțin această femeie făcea un efort să ascundă stresul la care era supusă”.
„La o astfel de hartă psihologică, deși mama putea fi sănătoasă, din punct de vedere psihiatric cele întâmplate ar fi putut fi săvârșite într-un moment de raptus, (în cazul în care luăm în calcul că mama ar fi comis această faptă), adică un moment caracterizat prin trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, stare însoțită de obicei de impulsuri agresive”, a declarat psihologul Iuliana Bacnas.