Mă irită la culme acei oameni care-și dau cu părerea în domenii în care nu se pricep. Dar nu numai că își dau cu părerea, ci emit teorii personale (sau auzite de pe la alții), despre care au pretenția să fie considerate ca adevăruri absolute, axiome ale vieții noastre cotidiene.
De mai multă vreme și în diverse rânduri, unii cititori și-au manifestat indignarea față de faptul că redactorii noștri nu se documentează din trei surse, așa cum cere deontologia jurnalistică. Ultimele răbufniri de acest gen le-am remarcat la articolul „Nesimțirea drumarilor de la COLAS depășește toate limitele”, articol în care se vorbea despre faptul că firma respectivă a abandonat lucrările de reabilitare a drumului de la Suceava la Vatra Dornei – DN 17.
Ia să citim fragmente din două dintre zecile de comentarii postate la acest articol: „ca să ajungi ziaristă și nu mâncătoare de rahat trebuie ca orice informație pe care o publici să o verifici din trei surse cel puțin – regula de bază în ziaristică” (comentariu postat de GAROIUL) și „…iar scrie fără să respecte deontologia jurnalistică. Oare a verificat toate datele de la cel puțin trei surse când a scris articolul?” (comentariu postat de INGINERU).
Evident că oamenii au dreptate, nu? Toată lumea știe că un ziarist trebuie să verifice o informație din cel puțin trei surse. Dacă discutăm articolul incriminat, este evident că după ce redactorul a fost în zonă și a văzut că reprezentanții firmei au abandonat lucrările (situație criticată chiar în acea zi și de șefii județului), adică a văzut că nu este nici un utilaj în zonă, trebuia să mai întrebe cel puțin doi oameni (sau trei, dacă ce vede redactorul cu ochii lui nu se consideră „sursă”) dacă e adevărat că nu sunt utilaje pe drum. De abia apoi, după ce alți doi oameni neutri (sau trei, dacă… ) îi confirmă că ceea ce vede e adevărat, deci de abia apoi se poate apuca redactorul să scrie articolul. Pentru că (nu-i așa ?), a verificat informația din trei surse. Dacă vezi că în oraș e vijelie și străzile sunt inundate, după mintea unor astfel de specialiști trebuie să verifici din trei surse dacă informația e adevărată. Pentru că nu cumva o fi soare, caniculă, iar vijelia care o vezi tu nu e decât o încercare de intoxicare din partea unor răuvoitori? E posibil și asta…
Și totuși, chestia asta cu verificarea informației din trei surse este una dintre regulile de bază ale jurnalismului. Numai că se referă la informații neoficiale, informații care nu sunt furnizate de instituții ale statului, informații care se publică fără a putea cita o sursă cu nume și prenume.
Să luăm un exemplu, în ton cu situația actuală. Aflăm de la o sursă din PD-L că, în zilele următoare, va fi schimbat un director al PSD. Sursa din PD-L nu vrea să fie citată, adică nu vrea să-i apară numele în ziar. Dacă accepta să fie citată, era simplu, spuneam că „X afirmă că directorul Y va fi schimbat”. Cum nu vrea, verificăm informația la o sursă independentă de prima, adică cineva din PSD. Să spunem că aici ni se confirmă, tot neoficial. Ideal ar fi să mai verificăm dintr-o sursă, deși, în situația actuală și în exemplul dat, nu prea văd unde ar mai putea fi verificată informația, decât la alt membru PSD sau PD-L. Cam asta înseamnă, în mare, verificarea informației din mai multe surse. Nu să întrebi oamenii ocupați cu alte treburi dacă e adevărat ce vezi tu, că utilajele nu mai sunt pe drum.
Dar, din păcate, în România oamenii nu se mai pricep de mult doar la fotbal și politică. În România de azi, foarte mulți se pricep la toate, foarte mulți sunt specialiști în domeniile altora, foarte mulți au mai mult grija altora și a ceea ce fac alții decât grija lor și a ceea ce fac ei. Ce păcat că respectivii nu sunt specialiști și interesați special de un singur domeniu. Cel în care lucrează.
