Spania a învins fără emoții Arabia Saudită, în ultima etapă a grupei H, după un meci în care ibericii au forțat doar atât cât a fost necesar pentru a-și asigura maximul de puncte, în condițiile în care s-a prezentat la Kaiserslautern cu calificarea deja asigurată. Selecționerul Spaniei a început meciul cu o formulă de start total diferită față de cea din partidele anterioare. Surpriza lui Aragones a fost titularizarea lui Santiago Canizares, deși acesta este al treilea portar din lotul pentru Cupa Mondială, după Iker Casillas și Jose Manuel Reina. Spania a dominat clar prima parte a jocului, reușind să-și creeze numeroase ocazii la poarta lui Zaid. Joaquin, în minutul 17, și Reyes, în minutul 21, nu au reușit să nimerească spațiul porții saudiților. Albelda s-a apropiat de țintă în minutul 29, șutul său de la limita careului fiind respins în corner de Zaid, care la faza următoare a reușit să trimită peste poartă un balon plecat ca din tun din piciorul lui Joaquin. Spaniolii au cerut penalti în minutul 32, când Raul a fost trântit în careu de Dokhi, însă arbitrul Codjia le-a refuzat șansa de a deschide scorul. În cele din urmă „matadorii” spanioli au reușit să răpună „taurul” saudit și au deschis scorul, în minutul 36. Jose Antonio Reyes a executat o lovitură liberă de la 30 de metri, Juanito a reușit să-i ia fața lui Al Montashari și a marcat, cu capul, de la 6 metri. Dacă saudiții și-au creat o singură ocazie, în minutul 40, când un șut al lui Al Jaber a fost reținut fără probleme de Canizares, Spania a continuat să alerge după gol, însă Reyes, Cesc sau Raul nu au reușit să-l mai învingă pe Zaid până la pauză. La revenirea de la vestiare, Luis Aragones nu a renunțat la atac și l-a înlocuit pe căpitanul Raul Gonzalez cu David Villa, deși, la scorul de 1-0 și având calificarea în buzunar, Spania își putea permite să nu mai forțeze. Banderola de căpitan a fost preluată de fundașul Michel Salgado, aflat la primul său meci la o Cupă Mondială. În prima parte a mitanului secund, jocul a continuat să curgă spre o singură poartă, cea a Arabiei Saudite, însă David Villa și Joaquin s-au jucat cu ocaziile. În cele din urmă ibericii au făcut pasul înapoi, mulțumindu-se să apere rezultatul, în timp ce saudiții s-au avântat cu ceva mai mult curaj spre poarta lui Canizares. Astfel, în minutul 57 Sulimani a trimis un șut periculos de la 20 de metri, reținut în doi timpi de Canizares, care în minutul 69 l-a blocat cu o paradă de zile mari pe același Sulimani. În minutul 76, a fost rândul saudiților să ceară penalti, la o intervenție a lui Albelda asupra lui Al Temyat, acesta din urmă fiind însă avertizat pentru simulare. După ce în minutul 87 Codija a refuzat Spaniei un nou penalti, când Tukar l-a agățat în careu pe Fernando Torres, Arabia Saudită a fost aproape de egalare în minutul 90, când Al-Harthi a avut golul în vârful bocancului, însă a trimis mingea mult peste poartă, de la opt metri, după o centrare în careu a lui Noor.
● Ucraina merge în optimi fără glorie
Reprezentativa Ucrainei s-a calificat în optimile de finală ale Cupei Mondiale, deși după partida inaugurală, când a fost umilită de Spania, puțini mai sperau ca trupa lui Oleg Blohin să obțină locul doi în grupa H a competiției din Germania. Fosta glorie a fotbalului sovietic Oleg Blohin a speculat din plin surprinzătorul semieșec al Tunisiei în fața Arabiei Saudite și a trecut la recuperarea timpului pierdut. După un 4-0 cu Arabia Saudită, Ucraina dădea piept cu Tunisia, venită după partida cu Spania, pe care a pierdut-o pe final. Aflat la adăpostul unui avans de două puncte față de reprezentativa tunisiană, Blohin a ales să joace prudent, cedând deliberat inițiativa, pentru ca rapizii săi atacanți să “muște” pe contraatac. Prima mare ocazie a meciului a aparținut Ucrainei în minutul 19, exact după partitura tactică gândită de selecționerul ucrainean. Chedli a executat o lovitură liberă de la aproximativ 22 de metri, balonul a ajuns la Sviderski care a declanșat un contraatac fulger, dar Timoșciuc nu l-a putut învinge pe Boumnijel. Ucraina și-a întețit atacurile la jumătatea primei reprize și în numai un minut și jumătate a avut două ocazii de a deschide scorul. La prima dintre acestea, în minutul 25, Șevcenko a șters balonul încercând să trimită din vole, iar la a doua Boumnijel a intervenit providențial în fața lui Voronin, care se pregătea să lovească balonul cu capul de la 7-8 metri de poarta tunisienilor. Același Șevcenko putea rezolva ecuația calificării, dar noul atacant a lui Chelsea s-a complicat inutil, preferând driblingul în locul unui șut la poarta lui Boumnijel. În prelungirile primei reprize, selecționerul Tunisiei, Roger Lemerre, a primit lovitura de acolo de unde se aștepta mai puțin. Jaziri a comis un fault stupid la aproximativ 38 de metri de propriile buturi, iar centralul Amarilla i-a arătat al doilea galben și, implicit, pe cel roșu, fotbalistul tunisian lăsându-și echipa în inferioritate numerică. Blohin nu a schimbat registrul tactic în al doilea mitan, deși avea avantajul omului în plus, și a preferat să conserve rezultatul de pe tabelă care asigura biletele pentru optimi. De aici a rezultat o luptă oarbă și plicticoasă la centrul terenului, prelungită de pasele înapoi ale ucrainenilor care au fost taxați imediat cu huiduieli venite din tribune. În minutul 65, la una din rarele acțiuni de poartă, glonțul a șuierat pe la urechile lui Blohin. Rusol a faultat în marginea careului de 16 m, iar șutul lui Ayari a fost deviat în corner de Voronin. Cu 20 de minute înainte de final, Șevcenko a pătruns în careu și a reușit să-l impresioneze pe arbitrul Carlos Amarilla, care a dictat lovitură de la 11 metri, transformată de fostul atacant de la AC Milan. La 0-1, Lemerre a forțat pe cartea atacului, prin introducerea lui Santos, aflat la primul meci la Cupa Mondială, și a lui Ben Saada. Degeaba. Era prea târziu. Ocaziile din finalul partidei ale lui Trabelsi și Santos nu au mai contat decât la capitolul statistică. Pentru Tunisia, drumul spre optimi a fost blocat în prima rundă, la acea remiză cu Arabia Saudită.
