Doi polițiști suceveni și-au câștigat statutul de incoruptibili, după ce, zilele trecute, au refuzat șpăgile care le-au fost oferite. În 15 ani de când lucrez în presă nu am mai auzit de asemenea cazuri. Poate au fost, poate nu s-au mediatizat. I-am întrebat și pe alți colegi și nici ei nu au auzit de asemenea grozăvii. Prin urmare, putem spune că un astfel de caz, când un polițist refuză mita și denunță mituitorul, reprezintă o premieră. Și, colac peste pupăză, sunt două astfel de cazuri într-o singură lună, septembrie. Ba, mai mult, tot în septembrie, și doi polițiști de frontieră au refuzat mita. Dar cazuri de astea s-au mai auzit, când, la frontieră, polițiștii refuză o șpagă pentru a închide ochii la niște transporturi ilegale. Așa că, să revenim la polițiștii de care vorbeam la început. Unul dintre ei a refuzat o mită de 5 milioane de lei, pentru a face nevăzut un dosar în care era cercetată o infracțiune de furt calificat, unde pedeapsa este de la 3 la 15 ani închisoare. Un altul a anunțat procurorii după ce un bărbat i-a oferit 15 milioane de lei și 100 euro pentru a face „curat” un dosar în care respectivul era cercetat pentru conducerea unui autoturism în stare de ebrietate, infracțiune care se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani (în acest caz, cel vinovat poate scăpa și cu o suspendare a pedepsei). Din start se observă discrepanța între șpăgi: pentru mușamalizarea unei infracțiuni la care pedeapsa este de trei ori mai mică s-a oferit aproape de patru ori mai mulți bani. Dar nu asta-i problema. Mita e mită indiferent de sumă. Și totuși, sumele acestea mă pun pe gânduri. Pentru că eu refuz să cred că, cel puțin în ultimii 15 ani, nu au mai fost persoane care au încercat mituirea polițiștilor. Și nu s-a auzit nimic. De fapt, greșesc. Au fost câteva cazuri în care polițiștii au fost prinși în flagrant, luând mită. Deci, au acceptat. Am tot respectul pentru cei doi polițiști care au refuzat mita. Exemplul lor ar trebui urmat de toți polițiștii suceveni. Dar faptul că doi polițiști au refuzat să ia bani pentru a măslui niște dosare nu este nici măcar un semn că societatea noastră se îndreaptă spre normalitate. Mai are mult, extrem de mult până acolo. Când am să aud că un polițist a refuzat o șpagă de 100 de milioane de lei, spre exemplu, atunci putem spune că încep și anumiți polițiști să intre în normalitate. Nu vreau să diminuez cu absolut nimic meritele celor doi oameni în uniformă care au refuzat șpaga. Nu-i cunosc și este foarte posibil ca să fi refuzat și sume mai mari, dacă li s-ar fi oferit. La fel de posibil, ba chiar sigur, e faptul că există în poliție oameni cinstiți, ofițeri sau subofițeri care, chiar dacă te sancționează, ți se adresează civilizat, folosind un ton adecvat. Dar, bag mâna în foc că mai sunt și vor mai fi multă vreme polițiști care nu se dau în lături de la o șpagă. Dar la o șpagă consistentă, de zeci sau sute de milioane de lei și chiar de la una simbolică, de 5 milioane. În concluzie, repet, când am să aud că un polițist a refuzat o mită de zeci sau sute de milioane, atunci am să spun că s-a schimbat mentalitatea în sistem.
P.S. Cât îi privește pe cei doi polițiști (pentru care, încă o dată o spun, am toată considerația), ei vor rămâne, multă vreme de acum înainte, incoruptibili. Fie că vor, fie că nu vor. Căci, cine se va aventura să le mai ofere lor mită?
