„Domnule redactor șef, e o coincidență faptul că în aceeași ediție a ziarului pe prima pagină apar două articole: unul în care se anunța descoperirea unei „rețele” de șpăgari profesioniști, iar în paralel deschiderea unui spital european privat într-o „mare de nemernici, șpăgari și incompetenți” din sistemul de stat?????” Cititorul care mi-a adresat această întrebare mai spunea și că, știe el, nimic din ceea ce apare în presă nu e întâmplător. Așa este. Fiecare articol înseamnă un volum de muncă. De la „banalele” telefoane la surse și informațiile puse cap la cap, până la mersul pe teren și discuțiile cu cei care reclamă una sau alta. Nimic nu e întâmplător. Evident, însă, că afirmația cititorului nostru era plasată într-un cu totul alt context. Adică, se publică un material cu sistemul sanitar de stat, cu „șpăgile” care se dau aici, material care creează o imagine destul de sumbră a Spitalului Județean Suceava, iar în același număr apare (la fel, însă, ca și în celălalt ziar local care a apărut luni) un material, tot amplu, despre deschiderea oficială a Policlinicii Bethesda, o unitate privată. Și, colac peste pupăză, patronul Policlinicii Bethesda are și o declarație în materialul cu șpaga, declarație făcută în calitatea lui de președinte al Pro Democrația Suceava. Sincer, regret că cele două materiale au apărut în aceeași zi. Dar asta nu înseamnă că au vreo legătură, sau s-a urmărit ceva anume. Articolul cu șpaga fusese scris cu aproape o săptămână înainte și, evident, fusese programat pentru „deschidere” (adică materialul central de pe prima pagină). Suntem, însă, un cotidian, iar la un cotidian primează evenimentele. Iar săptămâna trecută au fost mai multe evenimente care ne-au „furnizat” materiale de deschidere. Așa că, am amânat publicarea materialului cu șpaga pentru luni, bineînțeles în cazul în care, în week-end, nu se înregistrează vreun eveniment deosebit. Și nu s-a înregistrat. Așa se face că, dintr-o întâmplare nefericită, au apărut luni cele două materiale, care au lăsat loc de interpretări pentru unii. O întâmplare nefericită pe care am spus că, sincer, o regret. Dar nu o regret pentru că s-a făcut această asociere. O regret tocmai pentru că s-a deturnat sensul materialului cu șpaga. Regret că în loc să se vorbească despre ceea ce se întâmplă în spital, am fost arătați cu degetul că facem jocul doctorului Pușcașu (pentru care am tot respectul, datorită lucrurilor pe care le-a făcut în sistemul privat).
Vreau să vă spun că nu a sunat nimeni care să conteste cele scrise în materialul cu șpaga. Să spună că nu-i adevărat, sau că, eventual, sumele sunt umflate. Nu. Cei care și-au exprimat nemulțumirea s-au referit doar la faptul că-i promovăm imaginea dr. Pușcașu și lovim sistemul de stat. Să-mi fie iertat. Ceea ce am scris noi, despre „șpăgi”, nu reprezintă o noutate pentru suceveni. Oricine a trecut prin spital, știe care e mersul lucrurilor. Iar dacă ne referim strict la Spitalul Județean Suceava, oricine a fost internat, ori a avut vreo rudă ori cunoștință în această situație, știe cum stau lucrurile. Știe că, foarte important, nici un doctor nu a condiționat prestarea actului medical de primirea unei anumite sume. Eu, cel puțin, nu am auzit. Iar dacă am auzi, am fi primii care ar scrie. Și mai știe cel internat că, dacă nu ești atent cu asistentele și, mai ales, cu infirmierele, ai încurcat-o. Nasol de tot. Nu vreau sa intru în amănunte, au prezentat destule cititorii noștri de pe pagina electronică.
Cititorul cu a cărui întrebare am început aceste rânduri spunea că am publicat un articol „în care se anunță descoperirea unei „rețele” de „șpăgari profesioniști”. Problema este că nu s-a descoperit nici o rețea. E un sistem care funcționează de ani de zile. Repet, cel puțin în cazul, fericit, al Sucevei, medicii nu condiționează actul medical. După aceea, e adevărat, primesc. Chiar dacă mai sunt și excepții. Spunea un alt cititor că este exact ca în cazul chelnerilor; ești mulțumit de servicii, lași bacșiș. Cu diferența că în cazul medicilor mai e vorba și de ani și ani de școală în plus.
Dacă unii medici nu ar primi bani de la pacienți, ar trebui să-și mai ia un serviciu sau două pentru a trăi decent. Iar acest sistem va mai exista, câtă vreme statul nu este interesat să găsească o rezolvare. Soluții sunt. Vă dau doar un exemplu: un medic care face două operații pe lună are același salariu cu unul care face 50 de operații. Vi se pare echitabil?
