Mircea Oprean, soțul Zoiei Ceaușescu, a obținut executarea silită a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ), ca urmare a unei hotărâri irevocabile Judecătoria sectorului 5, prin care trebuie să-i fie restituită suma de peste 30.000 de lei confiscată în ’89, reactualizată.
Instanța i-a admis cererea lui Mircea Oprean înregistrată în 28 februarie pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 și au încuviințat executarea silită a PICCJ, soluția neavând cale de atac.
„(Instanța -n.r.) Admite cererea. Încuviințează executarea silită privind pe creditorul Oprean Ioan-Mircea și și pe debitorul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, pe raza sectorului 5 București, în baza titlului executoriu, sentința civilă nr. 4061/05.06.2009 a Judecatoriei sectorului 4 București, modificată prin Decizia civilă nr.1539/29 iunie 2010 a Tribunalului București Secția a V-a Civilă. Fără cale de atac”, se arată în minuta soluției civile a Judecătoriei Sectorului 5, din data de 9 martie 2012.
Judecătoria sectorului 4 București hotărâse și restituirea a peste 14.000 de lei, respectiv 16.000 de lei, decizia instanței devenind executorie.
Astfel, pentru punerea în executare a deciziei de restituire a sumei, avocatul lui Mircea Oprean, Haralambie Voicilaș, a făcut acțiune la Judecătoria sectorului 5 București, care în 9 martie a admis-o, însă Ministerul Public anunță că va face contestație la executare.
Avocatul Voicilaș a declarat, pentru MEDIAFAX, că s-a încercat calea amiabilă de a recupera banii, urmând ca împreună cu un executor să solicite Ministerului Public să stabilească condițiile plății.
În decembrie 1989, Zoe, Valentin și Nicu Ceaușescu – cei trei copii ai cuplului Elena și Nicolae Ceaușescu, condamnat și executat pentru genocid – au fost arestați sub acuzația de subminare a economiei naționale, fiindu-le confiscate mai multe bunuri. Ulterior, ei au fost eliberați și cercetați în stare de libertate.
După șase ani, respectiv în 12 ianuarie 1996, Parchetul General (actual Parchet al Înaltei Curți de Casație și Justiție-n.r.) a decis scoaterea de sub urmărire penală a celor trei copii ai fostului dictator Nicolae Ceaușescu. Totodată, s-a dispus și revocarea măsurilor asiguratorii puse pe bunurile lor.
La scurt timp după ce procurorii au dispus restituirea bunurilor, Zoe Ceaușescu a solicitat instanței să i se înapoieze bijuteriile, tablourile și cărțile, precum și alte obiecte, intrate în patrimoniul statului. Ea a obținut o hotărîre judecătorească prin care autoritățile erau obligate să-i restituie patru bijuterii și alte cîteva din obiectele cerute.
În 20 noiembrie 2006, Zoia Ceaușescu – fiica soților Ceaușescu și sora lui Valentin și Nicu – a decedat, lupta în instanță fiind continuată de soțul său. Anumite valori din casa Zoiei, apreciate a fi incunabule, stampe și cărți rare, au ajuns la Biblioteca Națională, fiind returnate parțial înainte să moară.
La rîndul său, Valentin Ceaușescu a cerut Tribunalului București să-i fie restituite obiectele luate. Bunurile – tablouri, porțelanuri, precum și alte obiecte de artă – au fost evaluate, în anul 1998, la 150 de milioane de lei, iar în 2001 valoarea lor a fost estimată la aproximativ două miliarde de lei.
Instanța a hotărât „restituirea către Valentin Ceaușescu a tuturor bunurilor cu privire la care au fost dispuse măsuri de indisponibilitate și confiscare și care nu au fost restituite, bunuri ridicate de la acesta și de la Nicu Ceaușescu”.
Tribunalul București arăta că anumite obiecte pot avea „caracter public, cum ar fi operele de artă”, iar dacă nu ar exista motive să fie deținute de alte instituții și dacă se dovedește că acestea nu au aparținut fostului PCR, trecând în patrimoniul statului, bunurile pot fi restituite. Totuși, instanța nu a admis și restituirea bunurilor aparținând soților Elena și Nicolae Ceaușescu.
O altă parte din avere, tablourile și obiectele de artă au fost revendicate de moștenitori de la Muzeul Național de Artă, în mai multe procese. După mai multe faze procesuale, dar și rejudecări, într-un final, singurul moștenitor rămas în viață, Valentin Ceaușescu, a avut câștig de cauză. În 17 decembrie 2008, Curtea de Apel București a hotărât, printr-o sentință irevocabilă, ca cele 15 tablouri și obiectele de porțelan și de argint, confiscate familiei Ceaușescu, să fie restituite fiului moștenitor al cuplului dictatorial Elena și Nicolae Ceaușescu.
Muzeul însă a „clasat” tablourile.
La solicitarea agenției MEDIAFAX, Biroul de presă al Ministerului Public a comunicată că prin sentința civilă 4061/5 iunie 2009 pronuntată de Judecătoria sectorului 4 București s-a dispus restituirea următoarelor bunuri:
„1. obiectele de artă, respectiv tablouri și o sculptură, după cum urmează: N.Tonitza – Studiu pentru un portret; Gh. Petrașcu – Natură statică cu fructe și cană; Gh. Petrașcu – Natură statică ulcior cu mere verzi; Th. Pallady – Nud în șezlong; N. Dărăscu – Portul Chicago; Fr. Șirato – Peisaj cu casă din Balcic; Fr. Șirato – Maci în vas albastru; N. Ciucurencu – Natură statică cu urcior; Mirea – Peisaj cu doi copaci; Th. Pallady – Nud șezând; Th. Pallady – Portret de femeie; H. Flămându – Portretul Zoiei (bronz); Șt. Luchian – Țărănci strângând recolta
2. cărți și albume de artă, aflate în custodia Muzeului Național de Artă
3. sumele de 16.098 lei, respectiv 14.783, individualizate în recipise de consemnare CEC;
4. sumele de 130.020 lei, 8.900 lei și 4.800 lei, ridicate în numerar de la Zoia Ceaușescu și Oprean Ioan Mircea;
5. bunuri personale identificate la filele 65,74,75 in Vol.X din dosarul penal”, arată Ministerul Public.
În urma cererii lui Oprean, Ministerul Public a început executarea benevolă.
„Tablourile, cărțile și albumele de artă existente la Muzeul Național de Artă au fost restituite lui Oprean. Sunt in curs demersurile pe lângă instituțiile financiare depozitare ale sumelor de bani pentru indentificarea și restituirea acestora, în condițiile hotărârilor judecătorești. Pentru bunurile de la pct. 5 nu s-a putut deschide procedura de restituire, din cauza lipsei dosarului penal. Acest dosar a fost cerut de Tribunalul Bucuresti în cauza în care se judecă contestația la executare a Muzeului Național”, mai spune sursa citată.
Totodată, informațile obțnute marți, 13 martie 2012, de la Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, arată faptul ca Tribunalul București a început restituirea volumelor din dosarul penal, dar, din cauza numărului foarte mare de dosare, sunt trimise pe rând.
„Astfel, după recuperarea volumului X din dosarul penal,Ministerul Public va notifica creditorul pentru realizarea unui punctaj și pentru identificarea custodelui bunurilor”, precizează sursa citată.
Revenind la procedura executării silite demarate de creditor, sursa citată afirmă că, după ce, în 28 september 2011, la solicitarea și în prezența reprezentantului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Muzeul Național de Artă i-a restituit lui Mircea Oprean tablourile și cărțile, acesta a promovat o altă acțiune în justiție împotriva instituției, solicitând restituirea tuturor bunurilor personale confiscate prin ordonanța emisă la 26 aprilie 2001 în dosarul nr.25/P/Sp/1993.
„Dosarul a avut numărul 4203/302/2011 pe rolul Judecătoriei sector 5 București, instanță care a respins în mod firesc acțiunea pentru autoritate de lucru judecat. În realitate, acest al doilea proces a constituit doar un pretext pentru a pune in discuție restituirea nu a bunurilor personale, pentru că, în realitate, nu acesta este interesul lui Oprean, ci a altor tablouri, asupra cărora instanța nu a dispus restituirea. Trebuie menționat că tablourile menționate nu reprezinta totalitatea tablourilor confiscate de la Zoia Ceaușescu și Oprean I. Mircea, ci doar acelea asupra cărora parchetul și instanțele de judecată au dispus restituirea. Alte tablouri, de valoare similară, au rămas confiscate, intrând astfel în patrimoniul statului. Oprean a solicitat instituției noastre restituirea tuturor tablourilor, în schimbul renunțării la judecată în dosarul deschis pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, cerere care evident că a fost respinsă, ca lipsită de temei legal”, explică Ministerul Public în răspunsul remis la solicitarea agenției MEDIAFAX.
Mai mult, instituția susține că cererea de încuviințare a executării silite formulată de Mircea Oprean, care a făcut obiectul dosarului nr. 4481/302/2012 al Judecătoriei Sectorului 5 București, privește o executare care se află în curs, titlul executoriu invocat fiind în cea mai mare parte executat de bună voie de Ministerul Public.
„Astfel, este evident faptul ca în cererea de încuviințare silită, creditorul nu a învederat instanței de judecată că titlul a fost executat parțial. Încheierea de încuviințare este irevocabilă și nu poate fi atacată. Însă, după notificarea creditorului (neformulată până la acest moment), Ministerul Public va formula contestație la executare pe motivele invocate”, arată sursa citată.
