Soțul nevinovat, care suferă prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate solicita soțului vinovat să îl despăgubească, instanța de tutelă are competența de a soluționa cererea prin hotărârea de divorț, potrivit noului Cod civil al României care intră în vigoare la 1 octombrie.
Despăgubirile pot fi cerute distinct de dreptul la prestația compensatorie.
Obligația de întreținere între soți încetează prin desfacerea căsătoriei. Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. Aceeași obligație intervine și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.
În cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani, iar divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită.
Soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere. Prestația compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. Prestația compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului (beneficiului adus de folosirea unui bun) asupra unor bunuri mobile sau imobile cae aparțin debitorului.
Divorțul este reglementat de actualul Cod al familiei, iar în noul Cod civil, care intră în vigoare la 1 octombrie 2011, textele se regăsesc în articolele 373-403 cu unele îmbunătățiri. Divorțul înseamnă desfacerea căsătoriei, iar motivele sunt reglementate în articolul 373 Cod civil.
Cele patru situații în care poate avea loc divorțul
Divorțul poate avea loc: a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți, ori la cererea unuia dintre soți care e acceptată de celălalt; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei sau culpa comună a soților, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț; c)la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin doi ani; divorțul se poate pronunța chiar din culpa exclusivă a soțului reclamant, cu excepția situației în care pârâtul se declară de acord cu divorțul, când acesta se va pronunța fără a se mențional culpa soților; d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, caz în care desfacerea căsătoriei se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
Divorțul prin acord poate fi soluționat pe cale administrativă, indiferent de durata căsătoriei, dacă sunt întrunite următoarele condiții: soții își exprimă liber și neviciat consimțământul, în fața ofițerului de stare civilă de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților; niciunul dintre ei nu este pus sub interdicție judecătorească; nu au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați.
Cererea de divorț se depune de către soți împreună, iar după un termen de gândire de 30 de zile de la înregistrarea cererii, soții se prezintă personal și, dacă ambii stăruie să divorțeze, ofițerul de stare civilă, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.
Divorțul poate fi soluționat prin procedură notarială
Prin procedura notarială poate fi soluționat: divorțul prin acord al soților care nu au copii minori; divorțul soților care au copii minori născuți din afara căsătoriei, din afara căsătoriei sau adoptați, dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la: numele de familie pe care să îl poarte după divorț; exercitarea autorității părintești de către ambii părinți; stabilirea locuinței copiilor după divorț; modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii; stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Competent este notarul de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților. Și în acest caz nici unul dintre soți nu trebui să fie pus sub interdicție, iar consimțământul trebuie să fie liber și neviciat. Cererea de divorț se depune de către soți împreună, dar poate fi depusă și prin mandatar cu procură autentică. După un termen de gândire de 30 de zile, soții se prezintă personal, și, dacă stăruie să divorțeze, notarul public, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.
Pe care judiciară pot fi soluționate cererile de divorț pentru oricare dintre motivele arătate, dacă soții se adresează direct instanței de judecată sau dacă divorțul administrativ sau notarial a fost respins. Competentă este instanța de tutelă, iar până la înființarea sa, competența aparține judecătoriei.
Căsătoria este desfăcută din ziua în care hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă. Prin excepție, dacă reclamantul decedează în timpul procesului și acțiunea de divorț este continuată de moștenitorii soțului reclamant, căsătoria se socotește desfăcută la data decesului. În cazul divorțului administrativ sau notarial, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorț.
La desfacerea căsătoriei prin divorț, soții pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului, instanța poate să încuviințeze ca soții să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înțelegeri între ei. Dacă nu a intervenit o înțelegere sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți poartă numele dinaintea căsătoriei.
În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț. Oricare dintre soți sau amândoi, în cazul divorțului prin acordul lor, pot cere instanței de divorț să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separației în fapt. Actele de înstrăinare sau de grevare, precum și actele din care se nasc obligații în sarcina comunității, încheiate de unul dintre soți sau după data introducerii cererii de divorț pot fi anulate dacă au fost făcute în frauda celuilalt soț.
