La începutul lunii martie, un grup de sociologi de la universitatea suceveană a realizat, în municipiul Suceava, un sondaj de opinie care a vizat, între altele, măsura cunoașterii și a încrederii în principalii actori politici locali. Sondajul, comandat și făcut public de postul de televiziune PLUS TV, a declanșat, cum era -de altfel- previzibil, reacții pătimașe din partea unor politicieni și -paradoxal, însă- chiar din partea unor persoane din mass media locală. Se pare că în cazul unora, ca să citez din ilustra zicere a unui la fel de ilustru politician local, sondajul a reușit „să distrugă echilibre psihice”. Altă explicație nu găsesc pentru violența și josnicia unor aprecieri privitoare la cei care l-au realizat sau care l-au comentat public.
În ceea ce mă privește, cunoscând elementele tehnice ale realizării acestui sondaj, cred în veridicitatea rezultatelor sale. Cum alegerile locale bat la ușă, și cum una din disputele de interes este cea pentru fotoliul de primar, nu mă pot abține, cu riscul de a face o predicție hazardată, să nu interpretez rezultatele sondajului în acest context.
Încrederea în Ioan Lungu, primarul în exercițiu, depășește așteptările având o valoare (59%) ca de început de mandat, nicidecum de sfârșit al acestuia. Cred că la obținerea acestui scor, dezarmant –dată fiind apropierea alegerilor- pentru ceilalți aspiranți la fotoliul de primar, au contribuit, în principal, două elemente.
Pe de o parte, domnul Lungu s-a bucurat, vreme de peste trei ani, de o suspectă lipsă de combativitate din partea adversarilor politici. Să ne aducem aminte că singurele împunsături veneau din partea consilierilor pediști, actualii colegi în PD-L, foștii colegi din defuncta alianță DA, nicidecum din partea opozanților naturali de la PSD sau PRM. Gurile rele vorbeau, chiar, de o înțelegere, la aceea vreme, între PNL și PSD privind o atitudine tolerantă menită să asigure perpetuarea pozițiilor din fruntea administrațiilor din municipiul reședință de județ și de la Consiliul Județean.
Pe de altă parte, Ioan Lungu a avut șansa de a prelua frâiele municipalității după ce, vreme de două mandate, fotoliul de primar a fost ocupat de persoane care nu au reușit să se impună. Mai mult, percepția publică era aceea că, în fapt, primăria era controlată de niscai directori, într-un mandat cel tehnic, în celălalt cel economic, care nu urmăreau altceva decât propriile interese meschine. Domnul Lungu și-a exercitat cu fermitate prerogativele de primar și, ne place sau nu ne place, trebuie să recunoaștem că, poate și pe fondul creșterii economice și –implicit- a bugetului din ultimii ani, în mandatul său lucrurile au început să se miște și în urbea noastră, care părea parcă uitată de Dumnezeu.
Desigur, măsura încrederii și a cunoașterii constituie doar elementele de bază în conturarea intenției de vot. În lupta electorală vor conta, cu o pondere semnificativă, capacitatea partidelor de a mobiliza simpatizanții și propriul activ, precum și capacitatea de a asigura suportul material și financiar necesar campaniei.
Cum, însă, domnul Lungu are în spate partidul cel mai bine cotat de sondaj, privind intenția de vot la consiliul local, iar celelalte partide semnificative au candidați neconvingători, se prea poate să avem primar, în Suceava, din primul tur de scrutin. Socotelile domnului Lungu și ale PD-L ar putea fi încurcate, în opinia mea, doar de o candidatură surpriză a subprefectului Băișanu, cotat foarte bine în sondaj și având o experiență remarcabilă în disputele electorale. S-ar putea ajunge, astfel, la turul doi, unde, cum bine știți, orice rezultat este posibil.