Sondaje și pistoale

Ne aflăm în plină „Lună a sondajelor”. Trudesc din greu „sondorii”, este perioada vârfului de interes, când toată lumea ia în seamă și stă cu ochii pe cifrele dătătoare ori de speranță, ori de coșmar. N-au cum fi exacte, dar oferă subliminar sugestii privind investiția fiecăruia în urnă și, la nevoie, după numărătoarea finală a voturilor, pot justifica rezultate cusute cu „ață albă”. Cum era de așteptat, și primul sondaj de opinie românesc tot la Iași s-a născut. Rudof Suțu (el semna Soutzu ori Suțu, dar pe taică-său îl chema Șuțu) vorbește, în „Iașii de odinioară” (1928) despre un album ieșean descoperit în 1880. Acolo sunt înșiruite întrebările adresate nu oricui, la întâmplare, ci unor personalități emblematice pentru „fixonomia” târgului și epocii. Dacă luăm de bune spusele lui Șuțu, Iașul era, pe atunci, o filială a raiului pe pământ. Citez: „Se trăia bine, căci se răsplătea îndeajuns munca (fără sindicate? – n.m.). Se trăia larg, se trăia bine (și încă nu venise urarea lui Băsescu „să trăiți bine!” – de fapt, inventată și răcnită la mitingurile havaneze de Fidel Castro, n.m.), fiecare cetățean al acestui târg, cu puținul ce-l avea (probabil, salariul minim pe economie, din 2020 mai mare decât majoritatea pensiilor, n.m.), trăia mai în belșug decât astăzi, cu averile pe care le vedem la unul și la altul (atenție! – n.m.) adunate într-o noapte, Dumnezeu știe cum, curat, în orice caz, nu.” Nu vă lăsați înșelați de acuta actualitate a observației – a fost scrisă în 1928! Sondajul arată, în urbe, preocupări ceva mai înalte decât atestă consultările publice de astăzi ale urmașilor din tagma lui Pieleanu & comp., fiind interesat mai degrabă de eternul uman decât de procentajele cutărui politicastru. Întrebarea „de ce ți-e frică mai mult?” n-avea în vedere, pe atunci, încălzirea globală, ori chinurile nașterii vreunui nou guvern, drept pentru care cuconița Eugenia Drossu își permite să răspundă franc și ingenuu: „mă tem să dansez cotilionul cu un om prost.” Alt răspuns: „mi-e frică de cei răi și proști.” Clar: pe atunci, lumea se temea, înainte de orice, de prostie – spaimă care, în zilele noastre, s-a mai atenuat, intervenind obișnuința și toleranța. Un personaj bine cunoscut în high-life-ul ieșean, Al. Scorțescu, oferă alt răspuns aceleiași întrebări: „mă tem de fatalitate!” (Avea și de ce – peste câțiva ani, s-a împușcat în grădina Copou.) Urmează o întrebare cheie: „ce calități preferați la bărbați?” Ieșencele răspund: „mândria, spiritul, bunele maniere, respectul față de femeie, dezinteresul, franchețea”. Nici o vorbă despre bani, moșii, avere! Calități prețuite la femei: „răbdarea, gingășia, demnitatea, pasiunea” – zic bărbații, la 1880. Total depășiți: acum contează look-ul, casa-mașina-slujba, de preferat în sectorul bancar, engleza, computereala, spiritul întreprinzător, dimensiunile stas în centimetri, arta economisirii, mătușa Tamara, statura politică… Ce greșeli ar ierta bărbații? „Greșelile tinereții, greșelile făcute dintr-un exces de bunătate.” Ce n-ar ierta femeile? „Egoismul, falsitatea, vulgaritatea, ipocrizia.” Șuțu oftează: „S-a dus poezia acelor clipe!” Tot la Iași avea să se desfășoare și… ultimul duel – unic prin toate cele, ca-ntr-o joacă de-a râsul plânsul. Trebuia musai reperată onoarea unui scriitor… francez (!), Catule Mendes, insultat într-un articol de gazetarul V. Scântee (Wolf Finkelstein). Scântee a trimis o provocare gazetarului Pracsin, un „cultural” al vremii, care a cochetat și cu poezia, și cu dramaturgia, fără s-o nimerească nici pe una, nici pe alta. Era, însă, vânător împătimit și foarte bun țintaș. În dimineața zilei de 14 ianuarie 1904, duelgiii, însoțiți de martori, s-au salutat protocolar și rece sub coroanele arborilor din Copou. Sonetistul Mihai Codreanu, directorul Teatrului Național, măsoară cei 20 de pași regulamentari. Primul trage Pracsin. Domn și înțelept, îndreaptă pistolul către tăriile cerului și sloboade focul în nori. Aproape chior și tremurând (prima dată mânuia un pistol), Scântee dă drumul la foc… nimerindu-și adversarul drept în inimă! Procesul s-a desfășurat la curtea cu juri, prezidată de magistratul Oswald Teodoreanu. În pofida ciudățeniei acestui duel, învecinat mai degrabă cu asasinatul, Scântee-Finkelstein scapă doar cu 6 luni de închisoare corecțională. Cât de departe e-această lume a străbunicilor noștri…