Solul Lunii conține particule de apă, potrivit rezultatelor a trei studii prezentate miercuri, care schimbă total teoriile științifice precedente, potrivit cărora suprafața satelitului natural al Pământului ar fi uscată, o posibilă excepție putând fi gheața din craterele de la poli, informează AFP.
Studiile au fost publicate cu două săptămâni înainte ca o sondă a NASA să prăbușească intenționat în apropiere de polul sud al Lunii, având ca misiune stabilirea prezenței sau absenței apei în norii de praf care se ridică în urma impactului.
Autorii primului studiu au utilizat datele furnizate de un instrument al NASA, numit „Moon Mineralogy Mapper” sau M3, aflat la bordul Chandrayyan-1, primul satelit indian care a fost plasat pe orbita lunară, în 2008, și care, recent, a încetat să funcționeze. Acest instrument de cartografiere a mineralelor de pe Lună analizează modul în care aceasta reflectă lumina Soarelui pentru a stabili compoziția satelitului. Lumina se reflectă pe lungimi de undă diferite, în funcție de natura mineralelor, iar cercetătorii pot utiliza aceste variații pentru a determina compoziția stratului superior al solului Lunii.
M3 a detectat o lungime de undă luminoasă indicând un element chimic ce leagă hidrogenul de oxigen, explică autorii acestui studiu publicat în revista Science. Ei precizează că acest lucru dovedește prezența apei, formată din doi atomi de hidrogen și unul de oxigen.
Intstrumentul poate analiza doar straturile superficiale ale solului lunar, doar câțiva centimetri de la suprafață, a precizat Larry Taylor, de la Universitatea din Tennessee (SUA), coautor al studiului.
Până la această descoperire, cercetătorii aveau o teorie, nedemonstrată, potrivit căreia există gheață în zonele permanent întunecate ale Lunii – pe fundul craterelor situate la poli -, în rest, satelitul fiind complet uscat.
Întrucât solul Lunii conține oxigen în proporție de circa 45%, cercetătorii trebuie să determine de unde provine hidrogenul detectat de instrumentele de pe cele trei sonde lunare care au transmis noile informații. Specialiștii sugerează că hidrogenul ar proveni de la vânturile solare. Potrivit estimărilor specialiștilor, o tonă de sol lunar conține apă în proporție de 25%.
Celelalte două sonde care au transmis informații similare despre Lună – în ceea ce privește semnătura chimică a prezenței moleculelor de apă – au fost echipate cu același tip de instrument ca sonda indiană. Este vorba de sonda americană Cassini, care a efectuat măsurători în urmă cu zece ani, când a trecut aproape de Lună în drumul său spre Saturn, și de sonda americană Deep Impact, lansată spre cometa Tempel-1 în 2005.
Mostrele de sol și roci lunare aduse de astronauții care au participat la misiunile Apollo, în urmă cu 40 de ani, conțineau urme de apă. Însă majoritatea containerelor în care au fost transportate nu au fost închise ermetic, fapt care i-a determinat pe cercetători să concluzioneze că particulele de apă, identice cu cele de pe Terra, proveneau de la umiditatea din aer.
