SOLONEȚ. În 15 martie 1490, printre bisericile întărite de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, se afla și „a 38-a biserică, pe Soloneț, la Vlad Negrul”, dar satul Soloneț, care nu trebuie confundat cu Pârteștii de Sus, avea, în 1774, 21 familii.
În 18 septembrie 1800, fata negustorului ieșean Matei Bantăș, Xantia, jupâneasa răposatului Isac Diamandi Gribince, împreună cu fiul ei, Sandul, vindea baronului Neculai Capri, feciorul răposatului baron Iohan Caprăi von Mărățăi, „Solonețul, care se mărginește cu Todireștii și cu Comăneștii”, jumătate de sat fiind zestre de la tatăl ei, Matei Bantăș, a treia parte primind-o, printr-un schimb de moșii, de la vărul ei, Alexandru Frangule, iar a patra parte, cea dinspre Todirești, fiind cumpărată de la Safta și Toader Ilica.
Xantia Diamandi pusese la dispoziția cumpărătorului un ispisoc sârbesc de la Bogdan Vodă, din 17 ianuarie 1517; un ispisoc de la Gașpar Grațiani, din 2 august 1620; un zapis de la Dumitrașcu, feciorul Nastasii și nepot Maricăi, nepoata lui Luca Arbure, din 24 iulie 1629, pe două jirebii; un zapis de la Grigore Udre, din 23 decembrie 1602, tot pentru două jirebii; un zapis de la Sandul Timuș, din 20 martie 1762; un zapis de la Alexandru Frangule, din 24 ianuarie 1793, precum și zapisul de cumpărătură de la Safta și Toader Ilica, din 13 iunie 1789.
Coloniștii slovaci (de fapt, polonezi din Slovacia), 30 de familii, care au părăsit Hliboca în 1834, au primit loturi de colonizare și s-au stabilit definitiv satul dintre Pârteștii de Sus și Solca.
În 1890, satul avea 1.073 locuitori, primar fiind Nicolai baron Capri. Învățător era Daniile Mielnic.
