Solidaritate masculină

În general, sunt un tip care are mult respect pentru oamenii din jur. Mai iau eu la mișto pe unul sau altul, dar totdeauna cu motive întemeiate și fără răutate. Nu sunt misogin. Nu ironizez gospodinele prin trafic, chiar dacă multe dintre ele nu știu să parcheze sau să dea cu spatele. Sunt absolut convins că fără delicatele reprezentante ale sexului frumos și sensibil am fi doar o ceată de gorile dezorientate. Ca medic, ca scriitor, ca prieten, ca om conectat la tot ceea ce se întâmplă în jur, aud multe povești. Uneori chiar trăiesc situații ce mă lasă fără cuvinte. Așa cum e cea de mai jos.
Nu sunt eu foarte îndemanatic, dar săptămânal particip la curățenia care se face în casă. Deschid geamurile, ajut la șters praful, aranjez biblioteca și, da!, dau cu aspiratorul. Cu căștile pe urechi, cu muzica la maxim, concentrat la o nouă povestire sau un nou roman, dar prezent fizic și implicat în activitatea casnică. Sunt meticulos și ordonat. Consider că e o dovadă de respect să nu mă sustrag chestiunilor ăstora gospodărești.
E o sâmbătă ca oricare alta. Mă trezesc dimineața devreme. Beau cafea și recitesc ceea ce am scris noaptea. Sunt în formă. Mă apuc de treabă. Soare. Cald. Azi am de spălat și geamurile, că de la praful din oraș și ploaie au devenit aproape opace. Trec câteva ore bune. Am învățat repede. Soluție pentru geamuri, hârtie rolă, se șterge sticla până sclipește. La fel, rama și pervazul. Sunt mulțumit de rezultat. Din păcate, am rămas fără țigări. Mă îmbrac și mă duc la magazin. La întoarcere iau o cola și mă așez pe bancă. Merit o pauză. Privesc în jur. Observ un domn care se uită la mine insistent. Mă salută. Politicos, îl salut și eu. Se apropie.
– Îmi dați, vă rog, un foc? întreabă.
– Cu cea mai mare plăcere, răspund.
– Pot sa iau loc?
– Sigur.
Trage cateva fumuri și mă privește gânditor.
– Îmi cer iertare că îndrăznesc, dar vreau să vă rog ceva.
– Vă ascult.
– Locuiesc la blocul vecin. Ferestrele mele dau spre ale dumneavoastră și soția mea e fascinată de modul în care vă implicați în treburile casnice. Vă vede cum dați cu aspiratorul, ștergeți praful, faceți ordine. Azi v-a văzut spălând geamurile. E foarte bine ce faceți, nu mă înțelegeți greșit. Doar că vă dă mereu de exemplu. Și-mi scoate mie ochii în fiecare săptămână. Că eu nu fac nimic. Că uite domnul, cum o ajută pe soția lui. Ar trebui să iei exemplu, nu să stai numai la televizor cu berea în mână, în timp ce eu mă spetesc. Înțelegeți ce calvar e în viața mea din cauza dumneavoastră?
Tace. Mă uit la el. Privirea lui imploră solidaritate masculină. L-am invitat să meargă împreună cu mine și mi-am cumpărat draperii închise la culoare. De acum înainte nu voi mai declanșa crize casnice. Voi da frumos cu aspiratorul departe de ochii lumii.
Și eu care mă gândeam că voia să-mi ceară o carte, când s-a așezat lângă mine pe bancă…