Soldatul japonez

Acum 37 de ani, niște țărani din Guam l-au găsit pe Shoichi Yokoi, soldatul japonez care a rezistat 28 de ani în junglă, așteptând întoarcerea armatei japoneze. Nu a fost un fapt singular. După capitularea Japoniei, sunt cunoscute cazurile multor soldați care, datorită educației dogmatic-militariste, au continuat, ani buni după încheierea războiului, lupta cu forțele Aliaților și, apoi, cu cele ale poliției locale. De unde si tema „soldatului japonez”, cu dramatismul ei, constând în excesele comportamentale izvorâte din mentalitatea indusă soldatului japonez privind onoarea. Anii au trecut, expresia „ca soldatul japonez” a rămas însă dezbrăcată de conținut, sugerând desuetudinea continuării unei lupte rămasă fără obiect. Acum când întreaga țară trăiește înălțătoarele clipe ale Parteneriatului pentru România – întru înfrângerea vrăjmașei crize economice – imprevizibila și dramatica viață politică suceveană ne oferă varianta sa de întruchipare a temei soldatului japonez. Referindu-se la criticile pe care Virginel Iordache, purtătorul de cuvânt al PSD Suceava, le-a formulat privind legalitatea hotărârii – adoptată de majoritatea PD-L a consilierilor locali – privind actul adițional încheiat de Primărie cu firma Rosal pentru transportul deșeurilor la groapa de gunoi din Fălticeni, președintele Consiliului județean și al PD-L Suceava, Gheorghe Flutur a precizat că acestea reprezintă „puseuri și accidente locale”, care se cuvin a fi rezolvate la nivelul organizației PSD. „Mai sunt soldați japonezi și prin politică, unii care uită că s-a terminat războiul”, a punctat domnul Flutur.
Mă îndoiesc că, la această oră, după judecata propriului partid, Virginel Iordache stă, în sediul de pe strada Meseriașilor, la colț, în genunchi pe boabe și cu mâinile ridicate. Să nu uităm că Shoichi Yokoi a fost primit, după repatriere, ca un veritabil erou.
Înțeleg diplomația cu care domnul Flutur a încercat să trateze această situație, atâta vreme cât domnia sa deține o poziție importantă la nivel național atât în PD-L cât și în leadershipul alianței de guvernământ. Numai că această abordare presupune riscul ca unul sau altul să se întrebe dacă nu cumva se încearcă a se ascunde gunoiul sub preș de dragul curățeniei din odaia coaliției. Motiv pentru care mă voi opri asupra spuselor domnului Virginel Iordache, acest Shoichi Yokoi al politici sucevene.
Domnul Iordache a declarat că PSD sesizează Prefectura Suceava “pentru a analiza foarte atent” legalitatea hotărârii CL Suceava mai sus amintită. Bizară abordare. Pe de o parte, prin atribuțiile sale Prefectura are din oficiu această obligație. Pe de altă parte, domnul Iordache ar trebui să știe că, domnia sa – ca, de altfel, oricare cetățean interesat – are posibilitatea de a ataca hotărârea direct în instanța de contencios administrativ.
Mergând mai departe, pe fondul problemei, cred că domnul Iordache greșește când afirmă că legislația impune organizarea unei licitații pentru transportul gunoiului la Fălticeni. Contractul inițial presupune prestarea cumulată a mai multor operațiuni (între care: colectare și compactare în mașini; transport și depozitare la groapa de gunoi). Modificarea locației de depozitare s-a făcut unilateral de către consiliul local, sub presiunea legislației de mediu. Prin urmare, primăria nu poate rezilia contractul. Mai mult, presupunând că s-ar organiza o licitație aparte pe transport, am putea ajunge la situația absurdă în care Rosalul colectează și duce gunoiul până la marginea Sucevei de unde acesta este transbordat în mașinile altei firme pentru a lua drumul Fălticeniului.
Nu știu cum se face, dar, aici la Suceava, toate, de la măreția mallurilor până la mitul soldatului japonez, cad în penibil.