Cea de-a 40-a ediție a Festivalului „Toamnă la Voroneț”, ediție care a cuprins o retrospectivă de diaporamă premiată de-a lungul acestui festival, filme de ieri și de azi, vernisaje de artă fotografică, lansări de carte, concerte de muzică folk, a avut-o printre invitații speciali pe îndrăgita solistă de muzică populară Sofia Vicoveanca. Cu toate că a încântat audiența și cu două melodii populare, domnia sa a participat la festival în calitate de actor, la această ediție fiind prezentat filmul „Ochi de urs” al regizorului Stere Gulea, în care Sofia Vicoveanca s-a remarcat în rolul nanei Floarea.
A jucat roluri în filme împreună cu cei mai mari actori ai țării
Sofia Vicoveanca a făcut cunoscută zona Bucovinei prin cântecele sale încărcate de emoții și stări ale țăranului bucovinean, dar pe lângă cei peste 60 de ani de carieră muzicală, artista a reușit să adune lângă ea și pe iubitorii de film. Nu a avut multe roluri de cinema, dar toate sunt memorabile. A lucrat numai cu regizori români importanți, Gheorghe Vitanidis, Mircea Daneliuc, Ioan Cărmăzan, Stere Gulea, și în filme cu o distribuție din care nu au lipsit numele mari ale scenei românești.
Debutul în cinematografie a avut loc în anul 1973, la 32 de ani, când a jucat rolul solistei din filmul „Ciprian Porumbescu”, un film biografic, în două părți, regizat de Gheorghe Vitanidis și care a avut în distribuție actori foarte cunoscuți, printre care se numără Vlad Rădescu, Tamara Crețulescu, Emanoil Petruț, Sebastian Papaiani, Dina Cocea, Toma Caragiu, Amza Pellea, Ion Besoiu, Iurie Darie. După „Dimitrie Cantemir”, un film istoric din 1973, regizat de Gheorghe Vitanidis, în care Sofia Vicoveanca a avut colegi de platoul de filmare pe actorii Iurie Darie, Alexandru Repan, Amza Pellea, Ilarion Ciobanu, Victor Rebengiuc, Ion Besoiu, Stela Popescu, Ernest Maftei, Liviu Ciulei, Ion Popescu-Gopo, Dina Cocea, a urmat filmul în care s-a remarcat cu adevărat marea cântăreață din Bucovina, „Orașul văzut de sus”. În acest lungmetraj regizat de Lucian Bratu în 1975, Sofia Vicoveanca joacă rolul unei muncitoare în port, mai precis al unei „buldozerițe”. În această peliculă, Nastasia, șefa de echipă de pe șantier, care lucrează și pe buldozer, i-a avut ca parteneri pe Margareta Pogonat, George Constantin și Ilarion Ciobanu.
„De fiecare film mă leagă tot felul de povești. Nu știam să conduc o mașină, dar să conduc un buldozer cu lamă, nici atât. Dar băieții de pe șantier îmi spuneau: doamna Sofia, ține de lamă, să nu o urci, dar nici să o dai pe jos. Ține drept! Iar eu făceam ce îmi spuneau ei și totul a mers bine”, ne-a spus Sofia Vicoveanca.
„Urgia”, un film din 1977 regizat de Andrei Blaier, Iosif Demian, „Cântarea României” și „Vânătoarea de vulpi”, un film regizat de Mircea Daneliuc în 1980, în care Sofia Vicoveanca (Nevasta lui Pătru) a fost alături pe platoul de filmare de Mircea Diaconu, Mitică Popescu, Valeria Seciu, Gheorghe Cozorici, au fost producțiile care au pregătit terenul pentru rolul nana Floarea, mama lui Culi din filmul „Ochi de urs”.
Prin chipul operatorului era verificată calitatea filmărilor
„Ochi de urs” este un film regizat de Stere Gulea după un scenariu adaptat după nuvela omonimă a lui Mihail Sadoveanu, rolurile principale fiind interpretate de Dragoș Pâslaru, Sofia Vicoveanca, soprana Daniela Vlădescu, Iosif Stoian, Dorina Lazăr și Maria Pătrașcu.
Sofia Vicoveanca a fost distribuită în acest film după ce regizorul Stere Gulea a văzut-o în mai multe spectacole și a rămas impresionat de personalitatea ei, considerând-o foarte apropiată de personajele imaginate de Mihail Sadoveanu. După câteva probe, i s-a oferit rolul secundar feminin din film (mama lui Culi), cântăreața dovedind pe tot parcursul filmărilor că este „de o ținută și de un profesionalism impecabile”. Rolul principal, soția lui Culi, a revenit sopranei Daniela Vlădescu.
„Sunt aproape 40 de ani de când s-a filmat «Ochi de urs» și am retrăit momentele, emoțiile din acea perioadă. Vreau să mulțumesc regizorului Stere Gulea pentru încredere. Fiind din lumea satului și formată aici și cunoscându-i pe o parte din actori, nu a fost foarte greu să interpretez rolul din acest film.
Cu Dragoș Pâslaru (Culi în film), care a părăsit lumea teatrului și s-a călugărit, devenind ieromonah cu numele de părintele Valerian, am avut o relație foarte bună, chiar dacă în realitate diferența de vârstă între noi este de 10 ani, iar în film interpretam rolul mamei. Permanent aveam grijă la tot ceea ce fac pentru a fi în rolul mamei. Permanent urmăream chipul operatorului, pentru că el exprima dacă ceea ce am făcut era bine sau nu. Era o chestie pe care mi-am fixat-o și dacă era încruntat, ceva nu a mers, dacă era un chip zâmbitor, știam că a fost totul bine. Dacă acum se fac filmări și poți verifica imediat ce ai filmat, pentru că există aparatură, atunci trebuia să duci rola la developat, să vezi cum a ieșit filmare. Aveam emoții, dar totdeauna mă verificam prin ochii operatorului.
Și acum am emoții, am retrăit multe clipe de la filmări, chiar dacă eu am mai văzut filmul, dar acum, pe ecran mare și emoțiile au fost mult mai mari.
Cu Stere Gulea m-am înțeles de la bun început, mă văzuse în «Vânătoare de vulpi» și în «Orașul văzut de sus», mi-a dat scenariul, m-am pregătit foarte bine. Când porneam de la hotel la filmări tot timpul spuneam Doamne ajută ca nu cumva să strige regizorul la mine, să nu stric ziua actorilor”, ne-a mărturisit Sofia Vicoveanca.
Trimisă acasă să facă mămăligă
Chiar dacă „Ochi de urs” este un film profund spiritual,cu reușite portretistice, psihologice, de atmosferă, care pătrunde în universul mitic, zilele petrecute în munți la filmări îi aduc aminte Sofiei Vicoveanca și de momente mai amuzante.
„Începuse deja criza de pâine, și alimentele se dădeau pe cartelă. Într-o seară de iarnă, venind de la filmare din munți, am ajuns în oraș îmbrăcată așa cum ați văzut în film, în haine specifice femeii de la țară, avem mai multe pentru că în film trebuia să fiu mai rotofeie. M-am dus la un magazin alimentar și m-am așezat la rând să iau o bucată de pâine. Când am ajuns să cumpăr, vânzătoarea mi-a spus: «Du-te acasă și fă-ți mămăligă! De ce stai aici la rând?»”, ne-a spus doamna Sofia.
Teama de eșec în fața regizorului
Sofia Vicoveanca a jucat alături de actori importanți, pentru care nu exista frică de aparatul de filmat, erau oameni serioși, interesați de ceea ce fac, devotați meseriei, dar pentru care regizorul impunea respect, era ca învățătorul pentru școlari.
„Eu mă temeam ca nu cumva regizorul să spună: «Sofia, ce faci?» O singură dată mi s-a întâmplat la «Vânătoarea de vulpi», cu Mircea Daneliuc regizor, partener fiind Mircea Diaconu. Când apărea Mircea la cadru, încremenea și pasărea pe creangă. Filmările aveau loc la Râmnicu Vâlcea, aveam momente când trebuia să apar în cadru și în rest eram liberă. Cei de la Comitetul Județean de Cultură au aflat că sunt acolo și, pentru că duminica nu se filma, au spus să facem un spectacol. Am acceptat, nu trebuia să cer voie de la nimeni pentru că nu era nevoie de mine în acea zi. A doua zi, luni, trebuia să apar cu o covățică, cu grăunțe, să dau mâncare la pasări. Și apar, și dacă ați fost la filmări știți că pe lângă personajul principal este o armată de lume cu lumini, cu sunet, cu tot felul de treburi. Și cum intru în cadru strigă Mircea Daneliuc: «Unde ai fost Sofia ieri? De acum nu mai ești nevasta lui Pătru, ești Sofia Vicoveanca. Înapoi!»
Am încremenit, a aflat că am avut spectacol. Apoi am apărut mândră și dădeam mâncare la păsări. A fost prima și ultima dată când un regizor mi-a făcut observație”, a povestit Sofia Vicoveanca.
La sfârșitul proiecției filmului „Ochi de urs” de la Gura Humorului, Sofia Vicoveanca a fost răsplătită cu îndelungi aplauze și după un recital din lirica proprie i-a încântat pe cei prezenți cu muzica bine cunoscută.
Ultimul film în care a fost distribuită Sofia Vicoveanca este “Sarea în bucate”, o producție 2001 a regizorului Radu Dumitru Penescu, dar o regăsim interpretând diverse roluri importante și în câteva scurtmetraje printre care se numără „Omule, pomule”, „De dor de frumos pe lume”, „Lumini și umbre”, „Povestea lemnului care cântă”, „Să învățăm să cântăm românește”.
