Peste 35 la sută dintre românii plecați din țară sunt în Italia, dar în cazul migrației definitive începe să aibă loc o reorientare a românilor din această țară către Spania, a declarat, miercuri, sociologul Dumitru Sandu, la o dezbatere privind costurile sociale ale migrației.
Dumitru Sandu, profesor universitar la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București, a arătat că 35 – 40 la sută dintre românii care au plecat din țară au ales ca destinație Italia.
„Începe să se observe o reorientare a lor către Spania, iar acest lucru se reflectă și în migrația definitivă”, a declarat Dumitru Sandu.
El a mai spus că sumele de bani trimise în țară de românii care muncesc în străinătate au scăzut la jumătate comparativ cu perioada 2005 – 2008, de la 9,3 milioane de dolari, la cinci milioane de dolari în 2009 și la 4,5 milioane anul acesta.
Sociologul a arătat că reducerea remitențelor, în condițiile în care volumul emigrării se menține la un nivel apropiat de cel din 2008, de aproximativ 2,8 milioane de persoane, poate fi explicată prin diminuarea veniturilor migranților din cauza crizei, a tendinței tot mai multor familii de a stabiliza emigrarea și eventualelor costuri de relocare în spațiul vestic.
El a mai spus că din trimestrul al treilea al anului trecut se remarcă o tendință de reluare oderată a creșterilor de remitențe, dar și o mai mare rată de conversie a emigrării temporare în emigrare definitivă în Spania și Franța față de Italia.
Dumitru Sandu a arătat că există anumiți factori care agravează consecințele negative ale emigrării, precum decalajul de durată între calitatea vieții în urban și cea din rural sau neintegrarea tematicii migrației în strategiile de dezvoltare.
Alți factori țin de absența unei viziuni la nivel național care să integreze diferitele politici de impact în domeniu sau de adoptarea unui gen de fatalism la nivel instituțional, de genul „este criză, cum să ne mai ocupăm și de românii din străinătate.
„Indiferența sau fatalismul acesta duc la o situație în care informația sistematică în domeniu nu mai este produsă, preocuparea pentru strategii în domeniu este abandonată. (…) Criza nu trebuie folosită ca scuză pentru a nu face nimic pentru migrație”, a mai spus profesorul universitar.
Dumitru Sandu a mai vorbit și despre absența unor politici specifice de contracarare punctuală a unor consecințe clar negative ale migrației, cum ar fi, de exemplu, deteriorarea stării de sănătate prin exodul medicilor, dar și de consolidarea unui mediu de ineficiență în funcționarea serviciilor publice care reduce substanțial intențiile de revenire în țară ale emigranților.
„Ideea că simpla creare de noi locuri de muncă, după criză, va rezolva problemele acute ale emigrării ignoră constatarea de cercetare că emigrarea a avut în principal motive economice dar că revenirea nu se mai face decât cu triplă motivație: economică, socială și culturală. Funcționarea instituțiilor din țară este parametrul important în ecuația revenirii”, a mai arătat profesorul universitar.
Potrivit acestuia, cea mai puternică emigrare definitivă nu se produce din regiunile sărace – Oltenia, Moldova, Muntenia -, ci din cele bogate – București, Banat, Transilvania, iar emigrarea temporară are un impact negativ asupra bugetelor locale și unul pozitiv asupra construcției de locuințe.
Întrebat care ar putea fi soluțiile pentru rezolvarea problemelor care țin de migrație, Dumitru Sandu a declarat că nu știe, dar că orice măsură luată ar trebui să aibă la bază cercetări corecte, precizând că în prezent este multă informație, dar slabă, pe care nu pot fi construite politici.
Reuniunea cu tema „Costuri sociale ale migrației forței de muncă din România: protecția copiilor rămași acasă și gestionarea deficitului de cadre medicale” a fost organizată de Subcomisia pentru Populație și Dezvoltare a Senatului, în colaborare cu reprezentanța în România a Fondului Națiunilor Unite pentru Populație.
