Șobolanii din pușcărie trebuie să rămână rumeni

Se lamentează de ți se rupe inima floarea politicii noastre infracționale, din cauza condițiilor întâlnite în pușcărie. E mai negru ca în coșmaruri. Closetul zâmbește la vedere, cearșafurile strălucesc de murdărie, ploșnițele au bujori în obrăjori, rivalizând ca formă fizică generală cu șobolanii.
Un bocet colectiv răzbate din spatele gratiilor. Udrea și Ridzi, Pinalti și cumnatul lui Ponta plâng de tremură cămașa pe ei. Unde să-și trateze căpița de boli, care s-a prăvălit pe ei peste noapte, imediat ce au pășit pe poarta sistemului penitenciar? Pot măcar să-și văruiască celula și să-și aducă de la sponsori o plasmă, două vibratoare și un aparat de masaj? Pot veni cu un capac de toaletă cu încălzire, pentru bucile lor extrafine? Dar cu o canapea matrimonială, care să înlocuiască paturile incomode? Iar apa care se trage la budă, n-ar putea proveni de la Cascada Niagara sau măcar de la Duruitoarea din Ceahlău?
Zici că o clasă de copii de bani gata a nimerit în tabără la Năvodari și e nemulțumită de condiții. Acuși sună acasă și apar părinții lor, cu o falcă în cer și alta sub pământ, să facă ordine.
Numai că, iată, nu apare nimeni. Urletele pușcăriașilor simandicoși se adresează lunii.
Consider c-ar fi o mare greșeală să se amelioreze ceva, în sistemul penitenciar din România. Arestul trebuie să rămână în aceeași stare, la fel și pușcăria. Nimic nu trebuie dres. Buda trebuie să fie la fel de tăietoare la mațe, ploșnițele la fel de zâmbitoare, șobolanii la fel de rumeni. Pușcăriașii trebuie să rămână la fel de înghesuiți, unul cu nasul în fundul celuilalt.
Pentru că doar asemenea condiții umilitoare îi pot lecui pe ceilalți amatori de a-și jefui țara. Doar spectrul acestui iad pe pământ îi poate aduce pe calea cinstei.
– Fiți cuminți, altfel ajungeți la noi!
Așa trebuie să sune mesajul sistemului nostru penitenciar. Iar odată ajunși aici, vă ia dracul în coarne și copite.