„Sobe și mașini de gătit din tablă…”

„Sobe și mașini de gătit din tablă…”
„Muncitorii de la Întreprinderea Metalurgică «21 Decembrie» din Rădăuți au început lucrul într-un ritm viu…Luptînd pentru traducerea în viață a sarcinilor trasate de cel de-al II-lea Congres al Partidului, muncitorii din secția de bunuri de consum au produs, în prima zi de lucru a acestui an, 6 sobe și mașini de gătit din tablă combinată cu fontă, 90 donițe lapte, 15 cazane pentru rufe, 86 lighene tablă zincată, 800 kg. accesorii pentru sobe, 2400 stoluri etc”.
„Zori Noi”, Anul X, nr. 2529, Suceava, Joi 5 ianuarie 1956.
„Se poate construi pe ruine?”
„Există șapte guri pentru minciună și-un gând nerostit pentru adevăr. Există urechi astupate așteptând răspuns, există despuiați mândri de veșmintele lor. Simțurile au învățat de mult lecția. Totul e convenție. Lașitate cu patru picioare, multiplicată, târându-se, prelingându-se – Frica. Schimbări structurale? Extreme formale ale aceluiași conținut. Am tăcut destul încercuiți de hotarul ființei noastre. Străjuiți de propria conștiință am privit destul. E timpul facerii! Elanul tinerilor mei colegi de breaslă, nu tocmai temperat și, mai ales, inabilitatea lor politică, necuvintele consumate în trăiri greu dirijabile, emotivitatea specifică meseriei, cum nespecific este cuvântul în singurătatea meseriei, este, cred, cel mai prețios capital ce-l avem acum…Deci, tocmai când doream să înșirăm propuneri pentru noul statut al uniunii noastre, gândit pe o bază mai democratică, am descoperit că multe din drepturile morale și materiale ale artiștilor au existat, dar erau tăinuite, de fapt, și manipulate preferențial de un grup restrâns, mereu același, aflat la conducerea uniunii timp de mai bine de 20 de ani”.
„România liberă” (ziar independent de opinie, informație și reportaj), Anul XLVIII, Nr. 14047 (Serie nouă nr. 13), Duminică 7 ianuarie 1990.
„Eminescu descătușat”
„De multă vreme, comemorarea zilei de naștere a lui Eminescu ne amintea o binecunoscută imagine biblică: aceea a lui Crist răstignit între doi tîlhari. Numai că, spre deosebire de ceea ce spune mitul biblic, nu între doi tîlhari crucificați ca și dînsul ne apărea poetul național, la fiecare 15 ianuarie, ci între doi monștri care își puseseră în gînd să-l răstignească ei pe Eminescu; nu doar la zile aniversare, ci oricînd, în feluri și chipuri. Doi monștri dintre cei numiți în Scrisoarea III cu versul «I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni!». Florăriile, sălile de conferințe, radioul și televiziunea, hîrtia tipografică – toate erau rechiziționate cu luni înainte în vederea «prezidențialelor» date ce arătau cînd a apărut pe lume hidra cu două capete. Încît, așa fiind, greu aflau oamenii de bine cîte un colțișor milog pentru prizăritele articole de gazetă și emisiunile de la radio ori de la televiziune – acestea sfîrșind prea adeseori prin a ieși în lume cu gîndul și expresia autorilor ciopîrțite, ba chiar falsificate cu cinism”.
„Adevărul” (cotidian independent), Anul I, nr. 17, Duminică 14 ianuarie 1990.