Extrem de spectaculos și de pilduitor destinul românului Florentin Smarandache! Agențiile de presă ne aduc vestea că olteanul născut în 1954 la Bălcești a primit recent Premiul statului New Mexico și Premiul statului Arizona la categoria Științe și Matematică. Anul trecut a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură (nu de către români, iar presa noastră nici n-a menționat), a fost distins cu Premiul „Traian Vuia” al Academiei Române, a devenit doctor Honoris Causa al Universității din Beijing, a primit Medalia de aur a Universității Galilei din Anglia și Medalia de aur a Universității din Pecs, Ungaria.
Acum este profesor universitar șef de catedră la Universitatea americană Gallup, autor, coautor sau editor al 180 de cărți publicate în întreaga lume, nu numai de matematică, ci și de poezie, proză, teatru. Încă din 1972, când era elev (!) la Rm. Vâlcea, a emis ipoteza că nu există o barieră a luminii în univers, astfel contrazicându-l pe… Einstein! Ipoteza avea să fie confirmată în 2011, când, la CERN, s-a demonstrat că anumiți neutroni pot circula cu o viteză mai mare decât cea a luminii. Smarandache a propus și o Teorie Absolută a Relativității, care, din nou contrazicându-l pe Einstein, elimină postulatul dilatării timpului sau contractării spațiului. În fizică, a introdus noțiunea de „nonmaterie”, formată din combinații între materie și antimaterie.
În literatură, este considerat fondatorul curentului de avangardă botezat „Paradoxism”, ce utilizează în voit exces antitezele, contradicțiile, oximoronii, paradoxul. A scris o dramă în care nu există nici un dialog (!), în piesele sale situațiile sunt permutabile, astfel generându-se o infinitate de trame. În momentul de față, Smarandache este unul dintre cele mai interesante personaje ale lumii științifice și literare contemporane.
Știți de unde a plecat? De mult, când încă nu era „un nume”, am primit de la el o scrisoare și un manuscris. Am încercat să-l încurajez; n-a uitat și evocă aceste prime contacte în interviurile sale. Cele ce urmează le-am aflat din scrisorile și din cartea autobiografică ce mi le-a trimis. Iată: după ce a fost trimis să predea în Maroc, unde, se pare, a dat semne de insubordonare, Inspectoratul Școlar al Județului Vâlcea a refuzat să-i mai dea barem un post de suplinitor în învățământ: avea un dosar… suspect politic. Trăiește din meditații. I se refuză și viza de participare la un congres internațional de matematică, dar izbutește să treacă ilegal granița dintre Bulgaria și Turcia, ajungând în lagărul de refugiați politici din Istanbul. Înfruntă timp de doi ani infernul lagărului, unde sute de fugari asemenea lui (polonezi, ruși, bulgari, moldoveni) așteaptă cu anii să-i accepte occidentul. Pentru a câștiga câteva lire, descarcă, noaptea, camioane cu cenușă, trage la roabă, zugrăvește casele turcaleților. Tot ce câștigă cheltuie pe scrisori. Trimite zeci și zeci de epistole în toate cele patru vânturi, rugând personalități din lumea literelor și a științelor exacte să pună o vorbă bună pe lângă organismele internaționale, doar-doar s-o îndura America să-l primească.
Răspunsurile la SOS-urile din scrisori, atâtea câte vin, nu-s deloc încurajatoare. Virgil Ierunca îl asigură că „va dedica o emisiune mai târziu anti-poemelor lui Smarandache” (n-a făcut-o niciodată). Revistele cărora le trimite poeme îl refuză politicos, solicitându-i literatură anti-ceaușistă. Biblioteci simandicoase („Centre Pompidou”, „La Maison de la poesie”) refuză să-i primească, deși era vorba de o donație gratuită, placheta de poezie tipărită cu mari eforturi, pe speze proprii.
Concluzia lui Smarandache: „În comunism am criticat comunismul, în capitalism critic capitalismul. Deci, n-am loc pe globul acesta!”. Acum, Florentin Smarandache se numără printre personalitățile cele mai frecvent editate, invitate, evocate, premiate, comentate, contestate, admirate. În toată lumea se organizează conferințe și seminarii pe marginea teoriilor sale și a fost invitat să conferențieze la NASA, în India, Bulgaria, Rusia, Indonezia, Egipt, Italia, Franța, Australia, Belgia, Canada, Suedia, Spania, Taiwan, Japonia – ba chiar și la… Universitatea din Craiova! Acolo, în Oltenia, unde în „epoca de aur” i s-a refuzat până și un post de suplinitor! Uite-așa ne cultivăm valorile! De altfel, Smarandache scrie undeva că „dușmanul cel mai mare al comunismului este, desigur, comunismul”. Mostră de paradoxism.
