Șoarecele când nu încape în bortă…

… își mai leagă și-o tidvă de coadă! – spunea Ion Creangă. Așa-i! S-o luăm pas cu pas. În campionatul trecut, Poli Iași a jucat în play-off, cea mai marcantă performanță a clubului din ultimele două decenii – la care mai trebuie adăugată și o participare onorabilă în cupele europene. Nu-i de colo nici amănuntul că Poli izbutise să joace 15 meciuri consecutive fără înfrângere! Ieșenii au obținut aceste rezultate fără precedent în istoria clubului lucrând cu antrenorul Neagoe. Drept pentru care conducerea clubului ieșean, firește și românește, a hotărât… să-l dea afară și să-l aducă în loc pe Stoican, un antrenor care tocmai retrogradase Pandurii Tg. Jiu!
Ajuns la Sepsi Sf. Gheorghe, Neagoe a luat echipa de pe locul 11 (retrogradare!), cu o zestre de numai 10 puncte și cu o serie de 9 meciuri consecutive fără victorie, și a izbutit să o aducă pe locul IV, cu mari șanse de a rămâne în play-off, în vreme ce, cu Stoican, Poli înoată din greu spre a-și asigura locul în prima Ligă! Mie unul, amândoi antrenorii îmi sunt simpatici și-i consider tehnicieni serioși și capabili; îndoieli tot mai mari încep să am vizavi de conducerea clubului ieșean, care (dacă tot am început citând din Creangă) face afaceri mai ceva decât Dănilă Prepeleac!
Nu știu cine și de ce a hotărât, mai întâi, să adâncească relația cu Șeriff Tiraspol și, apoi, să aducă în fruntea lui Poli un „investitor” din… Baia Mare! Când aud de Tiraspol, mă ia cu frig – nu numai din pricină că, prin 2002, m-au arestuit acolo gărzile nistrene, cât pentru faptul că știu prea bine, de la fața locului, ce hram poartă „Republica Prednistrovie”, rai exsovietic al traficanților de tot soiul și tărâm al tuturor afacerilor necurate.
Numai că, surpriză: până la urmă, țeapa n-a veni dinspre răsărit, ci, greu de crezut, de la apus, fiindcă omul de afaceri de la Baia Mare, Horia Sabo, după ce și-a plantat tatăl pe un post bine plătit în organigrama clubului ieșean, a descoperit că, de fapt, nici nu-i investitor: „Contractul meu cu Poli e unul de management, nu de investitor!” Adicătelea, ieșenii au trebui să-și găsească un director general tocmai la Baia Mare, care nici măcar nu-i om de fotbal (absolvent de filosofie, școlit în străinătate, fost jurnalist la o televiziune locală) și care se bazează pe afacerile păguboase ale tatălui său, cunoscut în Maramureș cu supranumele „milionarul coate-goale”.
Potrivit declarației sale, Sabo a venit la Iași „pentru a asigura stabilitate financiară pe termen lung. Deficitul bugetar îl vom acoperi nu doar din fonduri proprii, ci și prin atragerea de sponsori”. Cum se vede, mult doritul sponsor a descins la Iași pentru a căuta… sponsori! Cât despre „fondurile proprii”, iată rezultatul: în conturile Clubului Politehnica Iași se află acum 220 de euro și 500 de lei (!!), iar datoriile depășesc 1,4 milioane de euro, între care figurând și salariile restante pe lunile octombrie, noiembrie, decembrie. Înglodată în datorii, echipa este în pericol de a nu primi licența de participare în viitorul campionat! Iar naivitatea celor ce au negociat contractul cu Sabo este de-a dreptul sublimă: „S-a discutat cu Horia Sabo să aducă la club 800.000 de euro. În Contractul de asociere, el a venit cu ideea că «de ce să se pună 800.000, dacă vrea să bage două milioane». Acum, depinde și de caracterul omului.” Cu sau fără caracter, Sabo n-a adus nici 800.000, darămite 2.000.000; a împrumutat clubul cu 40.000 de euro și acum îi cere înapoi.
Ieșenii, cărora cuțitul le-a ajuns la os, vor să restructureze posturile de care s-ar putea despărți fără prea multă jale și durere, numai că „directorul general” flutură Contractul de management și se declară împotrivă (doar pe listă e și sinecura tatălui!). Circul de pe lume! În ședințe, în gazete, fiecare și acuză, și se disculpă, întrebarea în circulație (cer iertare pentru tangența cu scatologicul) aducând binișor cu rezonanta dilemă de altădată „cine-a pus rahat pe clanță?” Iată că marota obligativității schimbării ca „motor al progresului” face victime și-n Copou, o poveste frumoasă preschimbându-se în coșmar. Când șoarecele…