SNCFR se predă!

Gata, SNCFR se predă! Dacă până acum restrângerea rețelei era prezentată ca provizorie, lăsându-se impresia reabilitării viitoare a secțiilor „temporar” închise, iată că prin Hotărârea de Guvern care invocă „considerente tehnice și comerciale”, calea ferată este autorizată oficial să se autoamputeze. Noutatea constă doar în legiferarea procesului, care, tacit, a funcționat bine mersi și până acum. Fără vreo Hotărâre de Guvern a fost desființată întreaga rețea de cale ferată cu ecartament 760 mm din Ardeal și trecute în așa-zisă „conservare” o sumedenie de linii mai mult sau mai puțin secundare (Deva – Păuliș Lunca, Huedin – Călățele, Dângeni – Săveni, I.L. Caragiale – Filipești, Oradea – Holod, Vișeul de Jos – Borșa, Sighetu Marmației – Câmpulung la Tisa, Comănești – Moinești, Gura Putnei – Nisipitul, Dornești – Siret ș.a.).
Alte porțiuni de cale au rămas închise la fel de „provizoriu” din pricina avarierii unor lucrări de artă ori alunecării terasamentelor (București – Grădiștea – Giurgiu, Râmnicu Vâlcea – Vâlcele ș.a.). Subfinanțată, SNCFR nu mai este în stare să repare porțiunile avariate; mult mai simplu este să le desființeze, mai ales dacă primește dezlegare oficială de la Guvern! Firmele particulare care au concesionat secții considerate etern păguboase au dovedit că rerentabilizarea este posibilă dacă în locul garniturilor lungi, grele și… puține sunt introduse rame ușoare, cu frecvență de circulație mult sporită. Oricum, trenurile personale ale SNCFR circulă mai mult goale, navetiști nu prea mai există, iar zeul automobil se dovedește din ce în ce mai victorios în disputa cu transportul pe șine.
Nu trebuie să ne mire: în țările mai avansate, procesul involutiv s-a petrecut de mult. O capitală de stat american (Columbus – Ohio) și-a permis chiar să renunțe complet la calea ferată, păstrând pentru nostalgici clădirea vechii gări, animată de călătorii… pictați pe ziduri…
Hotărârea de Guvern vorbește despre desființarea secțiilor „excedentare”, deși, altfel gestionate, probabil că respectivele trasee încă și-ar afla justificarea comercială. În fapt, nu-s liniile „excedentare”, ci reabilitarea nu-i posibilă din punga calică a SNCFR. „Nota de fundamentare” a ministerului evocă două cauze ale renunțării la serviciile trenului: în primul rând, considerentele tehnologice implicând siguranța circulației, apoi cele de rentabilitate. Cinstit vorbind, doar a doua categorie de motive poate fi considerată reală (și aici cu observația că particularii au izbutit – cum? – să-și rentabilizeze linia concesionată). Prima nu-i altceva decât o formulare abilă, menită să ascundă incapacitatea unui minister calic (banii se duc spre autostrăzi, care unde-s?) de a-și drege rețeaua îmbătrânită și avariată. Și, de fapt, SNCFR nu prin desființarea unor porțiuni de linie curentă intenționează să-și rotunjească veniturile proprii, ci prin vânzarea de șine și traverse provenite de la liniile stațiilor din parcurs. Justificat, câtă vreme, odată cu micșorarea traficului local și, implicit, a manevrei din stațiile intermediare, ca și a dispariției activității de coletărie, cresc tufe și buruieni pe liniile de garare, insuficiente cândva, prea destule acum.
Numai că respectiva operațiune se afla din totdeauna exclusiv în competența SNCFR și nu era nevoie de nici o H.G. pentru a se renunța la liniile prisoselnice de la – să spunem – Holboca ori Fundu Moldovei. Secțiile acum desființate sunt, de regulă, de mult răposate (Rm. Vâlcea – Vâlcele), altele, mereu păguboase (București – Oltenița), dar mai sunt și linii a căror dispariție nedumerește. Chiar nu va mai ajunge trenul la Slănic, Mintia – Brad – Ineu, Cehul Silvaniei, Avrig – Mârșa, Focșani – Odobești etc., etc.?
Marele semn de întrebare fiind, însă, altul: se preconizează închiderea liniei Galați – Făurei, obligând trenurile la un ocol de câțiva zeci de kilometri. Se menține, însă, sectorul Făurei – Tecuci, în eternă suferință și, zice-se, nereparabil (cu banii ce-i avem).
Câtă vreme se renunță la sectoare aflate de mult în moarte clinică, restrângerea decisă de SNCFR pare, mai degrabă, alarmă falsă. Va veni, însă, vremea când micile amputări nu vor mai fi de-ajuns și chestiunea se va pune mult mai rigid, în termeni duri, și cu consecințe în plan social greu de acceptat. Dar dacă ăsta-i mersul lumii… La urma urmei, trenul a detronat poștalionul. Cu penuria de hidrocarburi ce se profilează, va veni și rândul automobilului. Ce se va pune în loc? Aflați că, pe anumite secții, americanii intenționează să revigoreze… trenul!