Smerenia ne aduce binecuvântarea Tatălui Ceresc

„Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de el pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, și pentru toate relele pe care le-a făcut Irod, A adăugat la toate și aceasta, încât a închis pe Ioan în temniță. Și după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se și Iisus și rugându-Se, s-a deschis cerul, Și S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, și s-a făcut glas din cer: Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit” (Luca 3, 19-22)
Sfântul Luca ne aduce mărturie de momentul când Domnul Iisus Hristos, smerindu-Se, și-a plecat capul sub mâna Sfântului Ioan Botezătorul. Astfel și noi am devenit martori ai botezului de la Iordan și ne-am învrednicit să vedem în chip vădit Sfânta Treime: Tatăl Care a glăsuit din cer, Fiul Care era în mijlocul Iordanului și Duhul Sfânt Care S-a pogorât în chip de porumbel. La Iordan s-au unit omul cu Dumnezeu, taina cu minunea, Creatorul cu întreaga creație. Tatăl Ceresc ne îndeamnă să fim cu luare aminte la învățăturile Domnului Hristos: „Tu ești Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit”. Treimea Sfântă se descoperă întregii creații, iar lumea văzută și cea nevăzută își așteaptă Izbăvitorul pentru a restaura ceea ce fusese distrus prin păcatul neascultării. Neascultarea ne depărtează de Dumnezeu; smerenia ne aduce binecuvântarea Tatălui Ceresc. Sfântul Macarie Egipteanul așa ne învață: „În veacurile fără de sfârșit, noi ne vom odihni în Dumnezeu și Dumnezeu se va odihni în noi”.
(Pr. Dumitru Păduraru)