La ceremonia de investire a noului director al SRI, Traian Băsescu a găsit de cuviință să fie mândru că în Serviciu nu mai e nici un ofițer de la Direcția I-a a Securității și de la Direcția a VI-a, Cercetări Penale.
Fosta Securitate nu se reducea însă la Direcția I-a, axată pe Poliția Politică, și la Direcția a VI-a.
A fost mai mult decât normal ca un jurnalist – Ovidiu Zară, de la Curentul – să-l întrebe pe Traian Băsescu dacă asta înseamnă un SRI fără nici un ofițer al fostei Securități.
Nu era o întrebare sâcâitoare și, cu atât mai puțin, periferică în raport cu subiectul.
Era o întrebare fundamentală.
De la instalarea la Cotroceni, Traian Băsescu și-a făcut un capăt din drum din făurirea unei noi imagini a SRI. O imagine de Serviciu Secret modern, perfect adaptat jocului democratic și exigențelor de modernitate, dar mai ales scutit de eticheta legăturii cu fosta Securitate.
Procesul asumat de președinte a avut ca direcție de acțiune pe lângă promovarea unei generații de tineri ofițeri și eliminarea foștilor securiști, necesari în etapa de început a SRI, tot mai împovărători acum, la 16 ani de la dispariția Fostei Securități.
Profitând de înscăunarea noului director al SRI, Traian Băsescu a anunțat, practic, un succes al campaniei sale de modernizare a Serviciilor Secrete.
Cum însă domnia sa și-a întemeiat hohotul de râs victorios pe afirmația că în SRI nu mai lucrează nici un ofițer de la Direcția I-a și de la Direcția a VI-a, întrebarea dacă asta înseamnă eliminarea tuturor securiștilor se impunea cu necesitate.
Dată fiindu-i semnificația, întrebarea merita un răspuns pe cât de serios, pe atât de convingător.
Ce face însă Traian Băsescu?
Fentează răspunsul necesar printr-o remarcă ținând de bucătăria internă a unui ziar:
„Dacă aveți nevoie de un titlu pentru ediția de mâine, deja îl aveți”.
Apoi, coborând scările spre ieșire, le spune lui Radu Timofte și Cristian Maior:
„Câte un găozar d’ăsta crede că ne poate întinde capcane în modul ăsta”.
Toată lumea s-a năpustit asupra cuvântului jignitor „găozar”.
După opinia noastră, mult mai grav în prestația lui Traian Băsescu e altceva.
Că a tratat drept o capcană o întrebare ce era mai mult decât legitimă.
Ceea ce mărturisește o anume înțelegere a felului în care un președinte trebuie să dea seamă presei de ceea ce face.
