Am citit scrisoarea lui Roger Federer către familia tenisului. Cu toate că mă așteptam, cu toate că știam, constat că nu sunt pregătit pentru așa ceva. Continuăm cu fotbal.
”Golul ex-ului” este o lege nescrisă, dar foarte greu s-a verificat în Liga Campionilor, unde meciurile parcă au fost puse cu mâna. Lewandowski și Haaland contra Bayern, respectiv Dortmund. Polonezul nu s-a lipit de gol la Muenchen, iar norvegianul abia pe final (dar ce gol ibracadabrant!) a reușit să strice palmaresul echipelor nemțești, care aproape că speriaseră continentul. Deja devine clișeu ca Realul să fie numărată în picioare, pentru ca apoi să reușească o combinație ”un-doi” de KO. Leipzig reușise să sperie Bernabeul, nu chiar la nivelul lui Chelsea sau City de anul trecut, dar ceva ”suspiciuni rezonabile” indusese în rândul publicului madrilen. A fost rândul lui Valverde și Asensio să preia rolul de salvatori. Și a mai fost ceva care s-a petrecut sezonul trecut pe Bernabeu și s-a repetat acum. Doar că nu pe Bernabeu, însă protagonistul a fost același. Abia începuse meciul de la Haifa, când Donnarumma nu s-a putut stăpâni să gâdile iarăși mingea, ca în primăvară, când a declanșat revenirea Realului. De data asta impresia lui de mare șmecher al balonului rotund a fost salvată de arbitru, care a fluierat fault la portar, ceea ce nu se întâmplase atunci când conta cu adevărat, la șarja lui Benzema. Se pare că unii nu se învață minte niciodată, dar asta nu-i împiedică să fie titulari de drept. Ca să închei cu PSG, tot pe ”haștag” șmecher al balonului rotund, Mbappè și Neymar au fost responsabili de rezultatul parțial de 0-1, întrucât au încercat neapărat să finalizeze niște situații de unu-la-unu cu portarul prin driblarea acestuia. Când le-a ars fundul, au înscris amândoi simplu din situații de același tip. Să nu uităm că eliminarea celor de la PSG din ediția trecută își are originea în locul 2 ocupat în grupă, în urma unor rezultate modeste cu echipe modeste. Lucru pe care parizienii nu și-l mai permit anul ăsta.
