Slujba Sfintelor Paști în Biserica Romano-Catolică

Ca și în Bisericile Ortodoxe Orientale, și în Biserica Romano-Catolică, slujba legată de învierea Domnului ocupă toată noaptea de sâmbătă spre Duminică. Această slujbă începe seara la ora 10,30, și constă din următoarele etape:
1) Binecuvântarea focului nou, care se face în afară de biserică;
2) Binecuvântarea candelei pascale, care reprezintă simbolul lui Hristos;
3) Intrarea în biserică, în care nu este aprinsă nici o lumină, cu candela pascală aprinsă, purtată de către diacon. Prima dată protosul aprinde lumânarea sa de la candelă, apoi fac același lucru toți clericii și credincioșii. După aceea candela pascală este tămâiată și se cântă „Exultetul” (Laus paschalis). Urmează citiri din Sfânta Scriptură (din Facere, Ieșire, Isaia și Numeri), apoi se face prima parte a litaniei sfinților. După aceea se binecuvintează apa Botezului pentru tot anul, în care se amestecă Sfântul Mir și untdelemn pentru botez. Trebuie specificat aici că teologia romano-catolică nu pune accentul în această slujbă pe serbarea învierii lui Hristos, ci toată slujba din noaptea Învierii este legată de botezul catehumenilor. Astfel ca Exultetul ca și agheazmă pentru botez, subliniază simbolismul baptismal mai mult decât învierea Domnului.
Urmează lepădările (exorcismele) și voturile unirii cu Hristos, în care se repetă lepădările și voturile de la taina Sfântului Botez; în acest timp, toți credincioșii țin lumânări aprinse. Aici este timpul pentru botez, dacă cineva este pregătit. În Biserica Romano-Catolică se păstrează această veche tradiție a Bisericii creștine de a se boteza catehumenii în noaptea Învierii. După aceea se citește partea a II-a a litaniei sfinților și începe Liturghia, în timpul căreia se folosesc veșminte de culoare albă.
– Slujba Paștilor în Biserica Anglicană de la Protestanți
Atât Biserica Anglicană, cât și Bisericile Protestante, nu au o slujbă specială pentru serbarea învierii Domnului. Totuși, serbarea Paștilor se oglindește în practica acestor Biserici prin câteva cântări și citiri din texte scripturistice speciale.
Astfel, în Biserica Anglicană, în slujba de sâmbătă seară pe lângă rugăciunile obișnuite se mai citește încă și o rugăciune specială adresată Celui ce a înviat din morți. La această slujbă, Apostolul se citește din I Petru III, 17 și Evanghelia din Matei XXVII, 57 sq. Tot așa, Duminica dimineața, se citesc rugăciuni speciale, prin care se preaslăvește biruința lui Hristos prin învierea Sa și se cere în numele Lui învierea tuturor credincioșilor. Importanța data Paștilor în Biserica Anglicană se vede și din aceea că, în această Biserică nu se săvârșește Cina Domnului decât în zilele în care se împărtășesc credincioșii, în afară de care doar trei zile sunt obligatorii pentru săvârșirea Sfintei Liturghii, între acestea întrând și duminica Paștilor.
La Cina Domnului din Duminica învierii, în Biserica Anglicană, se folosesc rugăciuni speciale, apostolul fiind luat din Coloseni III, 1-7, iar Evanghelia din Ioan XX, ;1-1067. La sfârșit, credincioșii se salută spunând unul altuia „Happy Easter to you”.
Biserica reformată, nu are în practica sa o slujbă specială pentru învierea Domnului, dar în Duminica Paștilor, pe care toate Bisericile protestante o țin în aceeași zi cu Biserica Romano-Catolică, sunt introduse în cult unele cântări și rugăciuni speciale, care subliniază acest praznic. Biserica Reformata oficiază în Duminica Paștilor aceeași slujba din tot timpul anului; alegerea textelor scripturistice pentru aceasta slujba este lăsată la latitudinea pastorului, totuși este recomandat că ele să fie în legătură cu învierea Domnului, din Vechiul sau Noul Testament.
Tot așa, textul pentru predică și predica sunt în legătură cu învierea Domnului. Cântările stabilite pentru această zi subliniază evenimentul învierii Domnului. Biserica Luterană urmează aceleași principii în slujbele sale legate de învierea Domnului. În această Biserică se obișnuiește ca la Paști masa altarului și diferite obiecte liturgice să fie îmbrăcate în pânză albă, ceea ce pare a constitui o reminiscență din ritul romano-catolic.
Dacă Paștile au fost și sunt încă serbate la o dată diferită în Bisericile creștine, odată cu aceasta s-a impus și o diversificare a practicilor liturgice legate de această sărbătoare. Problema uniformizării ori a stabilizării datei Paștilor, care constituie una din preocupările de interes general creștin, este pe drumul rezolvării ei, prin aceea că, majoritatea Bisericilor se resimt în urma acestei deosebiri și sunt deschise discuțiilor ecumenice care ar putea aduce mult dorita unitate.
Învierea Domnului a constituit încă de la început pentru cultul creștin o sărbătoare deosebită, de bucurie și de reîmprospătare sufletească a credincioșilor
Cât privește practica liturgică a serbării Paștilor în diferitele Biserici creștine, nu se poate presupune același lucru, deși nici în acest sens influențele și apropierile nu sunt excluse. Am remarcat la momentul oportun influența pe care a exercitat-o practica unei Biserici asupra practicii altei Biserici, cum ar fi înrudirea între unele lecturi scripturistice în Biserica Romano-Catolică și în Bisericile Vechi Orientale, sau folosirea unei îmbrăcăminți de culoare albă în Biserica Romano-Catolică și în Biserica luterană. Nu este exclus ca în eventualitatea unei mai mari apropieri între Biserica Ortodoxă răsăriteană și Bisericile protestante, cultul acestora, atât de simplificat, să se îmbogățească și să-și însușească unele practici liturgice care s-ar potrivi cu structura sa”.
Învierea Domnului a constituit încă de la început pentru cultul creștin o sărbătoare deosebită, de bucurie și de reîmprospătare sufletească a credincioșilor și intensitatea cu care este și astăzi practicată, cel puțin în unele Biserici creștine, poate constitui o dovadă a legăturii organice pe care aceste Biserici o au cu Biserica apostolică, în această legătură este dată garanția credinței ortodoxe, însușire de mare importanță pentru discuțiile ecumenice ale vremurilor pe care le trăim.
(Părintele Aruppala Gheevarghis)