Slujba de Paști în bisericile ortodoxe de rit bizantin

Sărbătoarea Învierii Domnului e cea mai îmbucurătoare și cea mai solemnă dintre toate sărbătorile creștine din timpul anului bisericesc, și acestui caracter specific al ei îi corespunde caracterul special al slujbelor bisericești care se oficiază la această sărbătoare. Toate slujbele din timpul cât durează această sărbătoare, utrenie, vecernie, pavecernița, miezonoptica, ceasurile, precum și sfânta liturghie, se fac după un tipic special. Sărbătoarea Paștilor implică un complex întreg de slujbe ce se desfășoară pe o lungă perioadă a anului bisericesc, căci în funcție de această serbare sunt legate mai multe alte praznice.
Tipicul Învierii
Astfel, Paștile sunt precedate de un timp îndelungat de post, timp stabilit pentru pregătirea credincioșilor pentru marele praznic al învierii. Slujbele din Postul Mare ce se săvârșesc în Bisericile Ortodoxe de rit bizantin sunt de un bogat conținut teologic, dar acestea nu intră în limitele studiului nostru, de aceea, ne oprim, în special, asupra slujbei învierii.
În Biserica Ortodoxă Română, slujba învierii se desfășoară după următorul tipic: începutul se face sâmbăta, la orele 23:45, când stingându-se toate luminile, preotul iese prin sfintele uși cu o lumânare aprinsă de ia candela de la Sfânta Cruce și spune de trei ori „Veniți de primiți lumină”. La acest îndemn, toți credincioșii iau lumina de la preot și ies afară în fața bisericii, unde este așezată o masă pe care stau: Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și două sfeșnice cu lumânări aprinse. (Deci timpul pentru înviere este fixat acum în a doua parte a nopții; odinioară slujba începea mai devreme și ținea tot cursul nopții.
Cântare specifică Învierii
Slujba începe afară cu citirea evangheliei învierii (Matei XXVIII, 1-16). După aceasta preotul dă binecuvântarea pentru începutul utreniei „Slava Sfintei și celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”, și toți cântă împreună cu preotul: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le” (de trei ori). Preotul rostește apoi stihurile Paștilor, cădind în jurul mesei, apoi rostește ectenia mare, după care tot poporul intră în biserică. Aici se continuă cu slujba utreniei și cu liturghia. Toată slujba exprimă bucuria și înălțarea sufletească pe care le produce praznicul învierii în sufletele credincioșilor.
Veniți de luați lumină…
Acest tipic pentru slujba Învierii Domnului este urmat în general de practica tuturor Bisericilor Ortodoxe Răsăritene, deși în unele practici intervin mici obiceiuri locale. Astfel, în Biserica Ortodoxă Greacă preotul cheamă pe credincioși să-și aprindă lumânările, prin formula: „Veniți de luați lumină din lumina cea neînserată” ; finalul subliniat aici nu este cunoscut în Biserica Ortodoxă Română. La începutul slujbei (afară din biserică) se citește Evanghelia de la Marcu XVI, 1-2, în loc de cea de la Matei XXVIII, 1-6, care se citește în Biserica Ortodoxă Română.
În ciuda unor mici deosebiri locale inerente, slujba învierii săvârșită de Bisericile ortodoxe răsăritene este în esența ei aceeași. În liniile ei generale, slujba învierii practicată în Biserica Ortodoxă de rit bizantin este identică cu slujba învierii săvârșită în Biserica veche, Biserica Ortodoxă de rit bizantin fiind și pe această linie păstrătoarea tradiției lăsate de Apostoli în Biserica primară.
(Părintele Aruppala Gheevarghis)