Nu mai e mult și se va împlini o lună de când Traian Băsescu, profitând de slugărnicia unsuroasă a mustăriei fraților Păunescu, purtând firma B1TV, a denunțat cu huiet corupția unui judecător din procesul Constanda.
Avându-l ca proprietar pe șeful statului, afirmația, făcută în direct și cu tăria opiniunilor, dezvăluia o realitate de ordin penal:
Un judecător a fost corupt de către un om de afaceri dubios pentru a obține o sentință favorabilă unor interese personale împotriva interesului public.
Având în vedere că procesul Constanda s-a judecat la București, chiar dacă la două instanțe, Tribunal și Curtea de Apel – determinabile în timp momentele reduceau drastic numărul celor ce puteau fi suspectați. O simplă anchetă ar fi stabilit rapid vinovățiile.
Când s-a transmis în direct denunțul prezidențial a stârnit aplauze contracost în sala ca de circ și transpirația slugoasă a lui Radu Moraru, pe post de cărător de oală de noapte.
A doua zi, aserțiunea lui Traian Băsescu a iscat proteste, aprobări, comentarii.
Într-un cuvânt, mare tulburare.
Scandalul a trecut.
Supunându-se unui blestemat nărav românesc al opiniei publice.
Cel de a se aprinde în indignări sau entuziasme revărsate brusc pentru a se stinge în scurt timp, de parcă nici n-ar fi existat.
La aproape o lună de la zarva de proporții constatăm, nu fără uluire, următoarele:
Nu s-a întâmplat nimic.
Opinia publică nici măcar n-a aflat identitatea celui acuzat de către șeful statului, d-apoi de vreo măsură luată împotriva lui.
Repetăm, pentru a fi bine înțeleși: șeful statului n-a denunțat, în direct la TV, o țeavă care s-a spart pe o străduță de mahala, amânată sine die de la reparația necesară.
Șeful statului a dezvăluit că un judecător a dat o sentință aberantă, pentru că a fost corupt de omul de afaceri Constantin Constanda.
Și nu o sentință oarecare ci una care, la vremea rostirii sale (e drept, cu ceva timp în urmă) a stârnit uluiri revoltate.
Un șef de stat, mai ales când e ales prin vot direct și universal e imaginat de către cetățeni ca deținând informații aparte de care omul simplu nu are cum să beneficieze.
În consecință, luând cunoștință de acuzația publică lansată de Traian Băsescu, oamenii de rând și-au spus că președintele n-avea cum să mintă.
Și dacă președintele a dezvăluit un adevăr, se impunea rapid identificarea judecătorului și sancționarea sa drastică.
Nu numai pentru că o faptă penală (ceea ce comisese el se înscrie în categoria infracțiunilor grave) e musai să fie sancționată, dar și pentru că judecătorul suspectat continuă să dea sentințe.
Continuă, așadar, presupunem noi, luând în serios pe șeful statului să fie un pericol public pentru statul nostru de drept.
De ce nu s-a întâmplat nimic după ce Traian Băsescu a făcut grozava sa dezvăluire nu știu.
Poate că în ceea ce spunea cu atâta indignare și, mai ales, cu atât siguranță nu era nimic adevărat.
Poate că, supraîncălzit de atmosfera de pupici electorali făurită de postul fraților Păunescu, a uitat că a făcut un denunț în direct.
Poate că, deși adevărate cele dezvăluite, autoritățile obligate să se sesizeze au făcut-o pe mortu-n păpușoi.
Sigur e că românii au asistat la un nou moment din comedia care se derulează din 2004, de când Traian Băsescu a ajuns la Cotroceni.
Președintele face rating, dar nu realități.
