Experiență cutremurătoare; adevăr incontestabil; mărturie care s-a consemnat cu sângele Jertfei! „Și Cuvântul trup S-a făcut și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr”. Domnul, Cuvântul cel mai înainte de veci al lui Dumnezeu a venit în lume. A intrat în cadrul istoriei omenești. A devenit om. S-a așezat în mijlocul nostru, iar noi toți i-am văzut dumnezeiasca Lui slavă, care a strălucit prin intermediul firii umane pe care a asumat-o [în ipostasul Său dumnezeiesc]. Am văzut minunile Sale. Am văzut slăvita Sa Înviere!
Este mărturia Sf. Evanghelist Ioan și a celorlalți ucenici ai lui Hristos. Este experiența pe care a trăit-o și adevărul de care a fost încredințat grupul Apostolilor. Și împreună cu aceștia și ceilalți ucenici ai lui Hristos, membrii primei Biserici a Ierusalimului. Mărturia aceasta a Sfântului evanghelist se repetă astăzi. Se retransmite în mod măreț prin intermediul pericopei evanghelice pe care am ascultat-o pe durata desfătatei și luminoasei nopți a Sfintelor Paști. În timp ce facem cunoscut mesajul de bucurie al Învieii, slujim prin excelență Taina Dumnezeieștii Liturghii a Sfintelor Paști.
Soarele dreptății
HRISTOS DOMNUL este lumina cea adevărată. Este Soarele dreptății. Cu moartea Sa de pe cruce și cu înmormântarea Sa cea de trei zile a părut că S-a ascuns în mormânt și în Iad. Însă, prin slăvita Lui Înviere a răsărit din nou. „Și iarăși, din mormânt ne-a strălucit frumosul Soare al dreptății”! Și cu necreata slavă a Dumnezeirii Sale luminează Biserica și credincioșii. Avem dreptul, așadar, și noi astăzi „purtătorii de lumină” și „tresăltații” de bucurie, să anunțăm asemenea Sfântului evanghelist: „Și am văzut slava Lui!”. Iar, „ Învierea lui Hristos” o lăudăm iar pe Domnul înviat din morți Îl adorăm.
Hristos a înviat! Domnul Iisus Hristos a înviat. Cu răstignirea Sa pe cruce a omorât moartea și [i]-a învins stricăciunea. Iar cu îngroparea Sa cea de trei zile a desființat (distrus n.trad.) puterea Iadului. A eliberat „sufletele pe care le deținea înainte” regatul întunericului. Și a înviat ca învingător. Și împreună cu El a înviat întreg neamul omenesc.
Adevărat a înviat! Hristos Domnul a înviat cu adevărat. Și cu învierea Lui inaugurează debutul unei noi vieți. Deschide porțile închise ale Raiului și trimite copiii lui Dumnezeu de pe pământ în Cer. De acum mântuirea noastră este o realitate indubitabilă. Participarea noastră la dumnezeiasca viață este cel mai înalt dar al iubirii de oameni al lui Dumnezeu (al filantropiei divine n.trad.). Îndumnezeirea noastră [și] binecuvântata ei rodnicie în iconomia mântuitoare a lui Hristos Cel înviat din morți.
„Pe pământ este bucurie!”
ZIUA ÎNVIERII! De aceea astăzi ne bucurăm. Pentru aceasta sărbătorim. De aceea [ne] strălucesc fețele. De aceea ne tresaltă inimile. De la mormântul cel dătător de viață [al lui Hristos] izvorăște speranța, [de acolo] țâșnește bucuria. [De acolo] răsare dumnezeiasca slavă; slavă care inundă (copleșește n.trad.) Biserica, noul Ierusalim. Iar noi, luminații fii ai Bisericii, putem să psalmodiem: „Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime căci slava Domnului peste tine a răsărit”!
Hristos a înviat! Imnul biruinței! Mesajul bucuriei! Salutul speranței! Toate sunt copleșite în lumină. Cerul, pământul chiar și cele rele. Și toate se bucură și sărbătoresc. Pământul și cerul. Oamenii și îngerii. „Astăzi pe pământ este bucurie” vestește cu toată puterea nemuritoarea gură a Sf. Ioan Gură de Aur.
„Și am văzut slava Lui!”
Învierea lui Hristos, Domnul nostru, este biruința vieții. Moartea a fost desființată. De aceea, deja nu ne mai temem. De aceea nu ne mai pricinuiește tristețe, deoarece este trecerea la viața cea adevărată. Și pe veșnica și adevărata viață credincioșii o pregustă începând din această viață. În ce mod? Iată, prin Taina Euharistiei! Participând la împărtășirea sfântului Trup și a scumpului Sânge al lui Hristos Cel înviat. De fiecare dată când participăm la Sfânta Euharistie, „reclamăm” moartea Domnului și slăvim Învierea Lui. Sfântul Lui Trup devine „pâine a vieții”, iar cinstitul Lui Sânge devine izvorul veșniciei. Cina de Duminică, adică mâncarea Trupului și băutul Sângelui lui Hristos, ne evidențiază ca participanți la viața cea dumnezeiască. Ne unește cu Mântuitorul nostru Cel înviat. Ne dăruiește posibilitatea să înviem și noi „în ziua cea de apoi” (In. 6,54). Și participând în mod vrednic la potirul Euharistiei, putem să mărturisim: Doamne, am văzut necreata-Ți slavă. Am gustat iubirea Ta cea inexprimabilă. „Am văzut lumina cea adevărată; am primit Duhul cel ceresc”!
„A ÎNVIAT HRISTOS și viața se comportă ca atare”, ne adeverește în cuvântul său catehetic dascălul cu gura de aur. De la noul monument izvorăște noua viață. Este viața lui Hristos. „Viața cea nouă” pe care o urmăm toți cei ce credem în Domnul Cel înviat; toți cei care ne-am renăscut înăuntrul colimvritei Botezului; toți cei care am intrat ca mădulare vii în comuniunea Bisericii.
„Cele vechi au trecut” (2 Cor. 5,17).
Cu Învierea lui Hristos toate devin noi. Lumea cea veche moare. Moare și omul cel vechi, participând la Patima de pe cuce a lui Hristos. Și împreună cu Domnul Cel înviat, înviază și omul cel nou care se împărtășește de viața cea dumnezeiască a Celui deșteptat dintre cei morți.
Ca și creștini, noi toți umblăm „întru înnoirea vieții” (Rm. 6,4). Înviați și noi împreună cu Hristos, să umblăm înăuntrul luminii Învierii. [Fiind] eliberați de jugul păcatului, să-I ascultăm Cuvântul și sa-I urmăm poruncile de viață dătătoare. Să iertăm fraților noștri cu toată inima noastră! Să ne îmbrățișăm în dragoste unul pe celălalt! Numai așa putem să cunoaștem transformatoarea putere a Învierii Domnului Hristos. Numai astfel, devenim participanți ai dumnezeieștii vieți, pe care ne-o dăruiește Însuși Hristos, Dătătorul de viață prin Duhul Sfânt. Și numai astfel, dobândim certitudinea [învierii] Sfântului evanghelist (Ioan – n.trad.), și putem mărturisi și noi împreună cu acesta: „…și am văzut slava Lui”! Amin. HRISTOS A ÎNVIAT, FRAȚILOR!
(Traducere din limba neo-greacă de Ionuț-Cristian PREDA după originalul: Arhim. Simeon Koutsa, Kiriksate -Omilies sta Evanghelia, Ekdosis Apostoliki Diakonia, A Ekdosi, 1997, pp. 78-82)
