Slăbiți, slabi și Rădoi

Mi-am propus încă de acum câteva zile să scriu câte ceva despre Cassano, ultima (?) achiziție a lui Real Madrid, una oarecum surprinzătoare, având în vedere că în această echipă lipsesc tot soiul de chestii, mai puțin atacanți care au fost, sunt și vor fi mereu în cantități îndestulătoare. Ba chiar în exces, dovadă faptul că, deși Raul e accidentat iar Owen s-a repatriat, totuși banca de rezerve e plină de atacanți, Soldado și Robinho fiind cel mai adesea de găsit pe acolo. Acum, că s-a accidentat și Ronaldo, situația nu e nicidecum alta. Culmea e că și Cassano s-a dus direct pe post de rezervă, motivația fiind că e prea gras! Da’ Ronaldo cum e, aud!?? Și uite-așa, vrând-nevrând, Cassano trebuie să dea jos cinci kile. Termenul nu e precizat, dar mă gândesc că o cură de slăbire forțată s-ar putea să-l vlăguiască, astfel încât la debut un alt eșec al politicii tembele de transferuri. Cum, să mă ierte ceilalți fani, pare a fi și Cicinho, o altă (pen)ultimă achiziție. Omul pare doar un brazilian din cei mulți care jonglează cu mingea ca focile la circ. Iar în timpul ăsta apărarea scârțâie de zici că se rupe. De fapt, e chiar ruptă, de aproape un deceniu dacă nu și mai bine. Dar fundași nu cumpără nici de-ai dracu’. Și zău că Rădoi ar fi o soluție. Eventual pus și el nițel la slăbit. Cât despre preț, pariez că patronul Stelei, ăla fericitu’ că acum vreun an primise o felicitare de la Florentino Perez, l-ar da acolo cu mult mai puțin decât suma pe care o tot vehiculează. Dacă tot am ajuns la transferuri de români, să observăm că spre afară nu o ia nimeni, joaca de-a sumele petrecându-se doar în ograda noastră. „Cel mai scump transfer”, al lui Pleșan, s-a dovedit un fâs. Și tot cam așa se arată și celelalte. Absolut toate. Deși, zău dacă înțeleg, pentru că ai noștri au un enorm avantaj prin comparație cu mai toți ceilalți despre care vorbirăm: în timp ce ăia trebuie puși la slăbit, cu ai noștri nu-i nici o problemă. Ei sunt din start slabi. Nici la îngrășat nu trebuie puși. Că rămân tot slabi. Excepția, cum ziceam, e Rădoi.