Nicole Rieskamp (fostă Frohling), care a activat cu câțiva ani în urmă ca asistent cultural IFA (Institutul pentru Relații Externe – Stuttgart) în cadrul Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) – Forumul Regional Bucovina, lucrează la o teză de doctorat în domeniul etnologiei care vizează, între altele, situația monumentelor funerare germane din Suceava.
„Cimitirul nu este numai un loc al doliului, ci și unul al rememorării…”
Pentru redactarea tezei cu tema ”Practici ale înmormântării în Bucovina, pornind de la exemplul minorității germane”, pe care o va susține la Universitatea din Hamburg, Nicole Rieskamp s-a documentat la fața locului asupra mormintelor etnicilor germani din județul Suceava, cercetând totodată obiceiurile și ceremoniile funerare care s-au păstrat în cadrul comunității.
Remarcând faptul că există încă morminte germane din secolul al XIX-lea (care „ilustrează prin inscripții și artă meșteșugărească ideile spirituale și artistice specifice acelor timpuri” și „sparg monotonia existentă în peisajul cimitirelor moderne”), Nicole Rieskamp subliniază că „cimitirul nu este numai un loc al doliului, ci și unul al rememorării unor persoane și a rolului social al acestora în localitatea respectivă”.
„Se remarcă din ce în ce mai des distrugerea pietrelor de mormânt, urmată de demontarea acestora”
Cimitirele, locuri ale rememorării în care, din păcate, încep să dispară treptat mormintele etnicilor germani.
Preocupată de păstrarea și conservarea memoriei germanilor în perimetrul bucovinean, Nicole Rieskamp scanează problema cu răbdare și pertinență, reliefând o serie de lucruri care conduc către o situație îngrijorătoare.
„În mediul urban – spune ea – catolicii și protestanții sunt îngropați, în majoritatea cazurilor, în același cimitir cu ortodocșii. Mai demult exista o linie de demarcație, însă lipsa spațiului a dus la anularea acesteia. Din păcate, tocmai în mediul urban se remarcă din ce în ce mai des distrugerea pietrelor de mormânt, urmată de demontarea acestora”. „Un obicei prost întâlnit îndeosebi în cazul mormintelor germane reprezentative (dinainte de 1945) – continuă Nicole Rieskamp – este ștergerea prin șlefuire a vechilor inscripții și gravarea altora în locul acestora. Unii dintre proprietarii recenți au găsit o soluție ceva mai corectă din punct de vedere moral: păstrarea inscripției vechi și alăturarea unei plăcuțe noi”.
„De ce este tulburată odihna morților?”
Situația mormintelor etnicilor germani este îngrijorătoare și la sate.
„În mediul rural – remarcă autoarea tezei – mai există încă cimitire catolice, precum și câteva rămășițe ale unor cimitire evanghelice. Ambele grupuri nu mai sunt reprezentate decât rar. Multe dintre ele sunt părăsite aproape în întregime și duc o existență neglijată la marginea localităților. Vegetația abundentă, dezagregarea și câteva stricăciuni produse de oameni ridică întrebarea: De ce? De ce este tulburată odihna morților? Oare nu mai există interes pentru mormintele înaintașilor?”.
„Protecția monumentelor – accentuează Nicole Rieskamp – nu se termină la porțile cimitirelor. Și dincolo de acestea ar trebui protejate și păstrate documentele istoriei contemporane, fără a ține cont de religie sau naționalitate. Când se va schimba ceva în direcția de gândire în această Bucovină promovată atât de des pentru bunurile ei culturale?”.
„Prima impresie este cea care contează”
Desigur, lucrarea semnalează și alte aspecte, dar Nicole Rieskamp încearcă să trezească inclusiv atenția autorităților din această zonă, care ar trebui să nu fie insensibile la această problemă.
„De câțiva ani – spune ea – în Bucovina poate fi remarcată prezența unor călători care vin aici tocmai pentru a căuta urmele strămoșilor lor. Toate drumurile acestor oameni duc în primul rând la cimitir. Așadar, cimitirele se prezintă și ca un soi de atracție pentru turiști, atracție ce nu ar trebui subestimată. Prima impresie este cea care contează”.
Aducând o serie de exemple concrete (documentate fotografic), Nicole Rieskamp spune că germanii bucovineni din Suceava sunt foarte receptivi cu privire la această lucrare și i-au sprijinit cercetările.
„N-am primit nici un răspuns oficial”
Antonia – Maria Gheorghiu, președintele FDGR – Forumul Regional Bucovina, spune că demersurile făcute de comunitatea germană pentru remedierea acestei situații au fost privite cu indulgență, dar fără să se soldeze cu rezultate. „Am sesizat dispariția unor monumente din cimitire, la Suceava, la Frasin, ne-am adresat cu ani în urmă și Ministrului Culturii de atunci, acad. Răzvan Theodorescu, dar n-am primit nici un răspuns oficial”.
Semnalând situația vechilor monumente funerare germane din cimitirul de la Mănăstirea Sf. Ioan Suceava, Antonia – Maria Gheorghiu a spus că, imediat după sesizarea distrugerii unor morminte, „un buldozer a nivelat terenul, iar crucile și lespezile de piatră au fost adunate și îngrămădite pe margine”.
„Nu putem face mai nimic, din păcate, terenul nu ne aparține. La fel și în cimitirul Pacea…Încercăm să avem grijă de mormintele care au mai rămas. În fiecare toamnă, pe 1 noiembrie, de Ziua Morților, mergem în cimitir și sfințim mormintele. Poate că vor veni zile când va fi mai bine. Totdeauna am sperat că va fi mai bine. De aceea nu am plecat în Germania și am rămas aici. Atâția câți mai suntem!”.
*
Notă (1):În județul Suceava comunitatea etnicilor germani numără 699 de membri, din care 144 sunt în municipiul reședință de județ.
Notă (2):Nicole Rieskamp s-ar bucura să primească sugestii constructive referitoare la această teză de doctorat.
„De ce? Există motive pentru acest lucru?”
Nicole Rieskamp consideră existența vechiului cimitir de la Mănăstirea Sf. Ioan Suceava, respectiv a mormintelor germane din incintă ca fiind puternic periclitată. „Am aflat – spune ea – că, încă din anii ’60, oamenii au început să arunce pietre de mormânt pe o pantă aflată în apropiere. În 2003 am vizitat cimitirul și am constatat că multe dintre morminte sunt împrăștiate printre pomi. În 2011, pietrele de mormânt erau vopsite în alb, astfel încât datarea exactă și identificarea celor decedați este aproape imposibilă. De ce? Există motive pentru acest lucru? Pe teritoriul cimitirului se află un monument care aproape se prăbușește și care adăpostește mormintele unor preoți suceveni care poartă inscripțiile:«Aici odihnește Franz Stieber vice decan, *1797, hirotonit 1820, +1865, preot în Suceava timp de 37 de ani, odihnă rămășițelor sale» și «Aici odihnește Josef Wagner, *1814, hirotonit 1841, +1867, preot în Suceava timp de 2 ani, odihnă rămășițelor sale».”
