Sistemul de vot uninominal mixt care va fi folosit pentru alegerea viitorilor membri ai Parlamentului și modul de atribuire a mandatelor au stârnit, în ultimul an, multe critici – că uninominalul românesc nu e suficient de uninominal, că Parlamentul se va umple de „maneliști” și „baroni locali”. După ce a fost adoptată, prin asumarea răspunderii de către Guvern în Parlament, Legea 35/2008 privind alegerea Camerei Deputaților și Senatului, a suferit „operații cosmetice” succesive, o dată pentru punerea de acord cu Constituția, și de două ori prin ordonanță de urgență, pentru a permite delimitarea unor colegii uninominale disproporționate în ceea ce privește numărului de alegători și pentru a permite candidatura înalților funcționari publici fără ca aceștia să fie obligați să își dea demisia.
Contestată la cel mai înalt nivel, de președintele Traian Băsescu, adeptul unui uninominal majoritar, bazat pe principiul „câștigătorul ia totul”, legea privind alegerile parlamentare a supraviețuit și referendumului prin care șeful statului a încercat să impună propriul sistem electoral.
Actul normativ a trebuit să treacă, din nou, prin furcile caudine ale unei noi examinări făcute de Curtea Constituțională în ceea ce privește ordonanțele de modificare a legii, contestatarii susținând că modificările făcute, în ultimul moment, de Guvern ar afecta drepturile electorale, acesta depășindu-și, astfel, atribuțiile.
Contestată, criticată și completă în mai multe rânduri, Legea 35/2008 privind alegerea Camerei Deputaților și Senatului va trebui, cel puțin teoretic, să ducă în Parlament pe cei mai buni dintre candidați. Pragul electoral stabilit pentru competitorii politici, majoritatea cerută pentru independenți și modul de repartizare a mandatelor în funcție de scorurile partidelor ar putea să fie, însă, piedici în realizarea acestui obiectiv.
Sistemul uninominal, adoptat pentru prima dată după 1989, presupune o divizare a circumscripțiilor în colegii, aleșii nemaireprezentând județul în general, ca la alegerile anterioare, ci o subdiviziune a acestuia – respectiv colegiul în care au candidat.
Deputații și senatorii „se aleg în colegii uninominale, prin scrutin uninominal, potrivit principiului reprezentării proporționale”, în cursa pentru un loc în Legislativ fiind înscriși 2960 de candidați. Dintre aceștia, 2065 doresc să obțină un mandat de deputat, iar 895 un mandat de senator.
În vederea alegerilor parlamentare au fost constituite un număr de 41 de circumscripții electorale județene, o circumscripție a Municipiului București și, pentru prima dată în istoria alegerilor generale din România, o Circumscripție electorală a cetățenilor cu domiciliul în străinătate.
Fiecare județ, respectiv circumscripție electorală, va fi reprezentată în Parlament de un număr de senatori și deputați stabilit în funcție de numărul de locuitori ai județelor și de norma de reprezentare. Un deputat va reprezenta în Parlament 70.000 de locuitori, iar un senator, 160.000 de locuitori.
Potrivit acesti norme de reprezentare, aproximativ 18 milioane de cetățeni cu drept de vot vor trimite în Parlament 315 deputați și 137 senatori. Conform legii electorale, circumscripțiile electorale au fost împărțite, la rândul lor, în colegii pentru alegerea deputaților și colegii pentru alegerea senatorilor.
Pentru alegerea deputaților și senatorilor au fost delimitate un număr de 315 colegii uninominale pentru deputați și 137 de colegii pentru senatori, ultimele cuprinzând cel puțin două colegii pentru alegerea membrilor Camerei Deputaților.
Astfel, dacă la alegerile anterioare reprezentanții partidelor candidau în grup, în fiecare județ, pe liste de partid, primind mandate proporțional cu scorul obținut de partidele lor, la alegerile din 30 noiembrie aceștia se prezintă singuri în alegerile din respectiva circumscripție, fiecare într-un colegiu uninominal.
Procesul de alocare a mandatelor cuprinde două etape de repartizare – una la nivel de circumscripție și una la nivel de țară – și două etape de atribuire efectivă a mandatelor, care are loc la nivelul circumscripției.
Mandatele de deputat și de senator vor fi atribuite de birourile electorale de circumscripție, potrivit voturilor obținute de candidați și ținându-se cont, în unele cazuri, de rezultatele formațiunilor politice din care fac parte.
Pentru a câștiga mandat în prima etapă, un candidat trebuie să obțină majoritatea voturilor valabil exprimate în colegiul în care a candidat (50 la sută plus 1). Legea nu permite, însă, ca un candidat care a îndeplinit acestă condiție să primească un mandat de deputat sau de senator dacă partidul din care face parte nu a strâns cel puțin 5 la sută din voturile valabil exprimate la nivel național pentru toate partidele.
Dacă respectivul candidat a fost propus de o alianță, acestă formațiune trebuie să strângă 8 la sută din voturile valabil exprimate la nivel național.
Aceste praguri electorale au fost folosite și la alegerile anterioare, dar noutatea pe care o aduce actuala lege electorală o reprezintă pragul alternativ, ce va permite unui partid care nu a obținut 5% să fie totuși reprezentat în Parlament.
Partidul va atinge pragul alternativ dacă, în șase colegii de deputat și în trei colegii de senator, candidații săi vor obține cele mai multe voturi, fără să existe cerința ca aceștia să primească 50 la sută plus 1 din voturile valabil exprimate.
În această etapă mandatul este atribuit în sistem majoritar uninominal, adică vor primi mandate candidații din colegiul uninominal care obțin majoritatea voturilor în acest colegiu.
O altă operație electorală este aceea în care mandatele sunt repartizate proporțional uninominal.Această etapă se desfășoară la două niveluri, în circumscripție (județ, Municipiul București și Circumscripția pentru românii din străinătate) și la nivel național.
Astfel, la nivel de județ, biroul electoral de circumscripție calculează, în funcție de coeficientul electoral și de voturile primite de un partid în acea diviziune administrativ-teritorială, separat, câte mandate de deputat și câte mandate de senator se cuvin respectivului partid.
Coeficientul electoral este specific fiecărei circumscripții și se calculează raportând numărul de voturi valabil exprimate pentru partidele care au trecut pragul și independenții care au câștigat mandate la numărul de locuri în Parlament ce revin respectivului județ. Altfel spus, coeficientul electoral arată câte voturi trebuie să câștige un partid pentru un mandat în Legislativ.
Totuși, la acest nivel, împărțirile prevăzute de lege nu vor putea da, întotdeauna, mandate întregi pentru partide, rezultând așa-numitele „resturi”. Aceste resturi de voturi și de mandate, precum și voturile exprimate pentru partidele care nu au trecut pragul electoral și pentru independenții care nu au obținut majoritatea voturilor în colegiul unde au candidat vor fi folosite în a doua etapă de repartizare a mandatelor, care are loc la Biroul Electoral Central.
Aici, resturile de voturi din toate circumscripțiile sunt însumate, o operație similară fiind făcută și în cazul mandatelor. În acest moment intervine cea mai complexă procedură de repartizare a mandatelor, etapă care presupune calcule relativ complicate, menite să stabilească matematic câte mandate revin fiecărui partid și în ce județe respectiva formațiune politică va beneficia de aceste mandate.
Astfel, adunând resturile de voturi și de mandate, BEC stabilește, potrivit sistemului proporțional și folosind sistemul D’Hondt, câte mandate revin fiecărui partid la nivel național, prin redistribuire. În continuare, BEC trebuie să stabilească în ce colegii vor fi atribuite aceste mandate.
Pentru acesta se fac două liste cu competitorii politici cărora li se cuvin mandate – o listă la nivel de circumscripție și una la nivel național, ambele în ordine descrescătoare, în funcție de resturile de voturi ale partidului la nivelul circumscripției, de „resturile” de la nivelul țării și de numărul de mandate ce se cuvin acelei formațiuni politice.
Dacă primul pe lista ordonată pe țară este, de exemplu, partidul „X”, potrivit voturilor din circumscripția Alba, în funcție de repartitorul acestei circumscripții și de numărul de mandate care au rămas de repartizat în circumscripția electorală respectivă, acest partid va primi mandate suplimentare în acest județ.
Legea prevede că, în cazul în care aceste calcule matematice duc la situații de balotaj, să fie folosit ca element de departajare numărul de candidaturi propuse de partid în circumscripția respectivă și, dacă nici acest criteriu nu rezolvă problema, repartizarea mandatului să fie făcută după negocierea între partide sau, în cele din urmă, prin tragere la sorți făcută de BEC.
Aceste mandate repartizate de BEC vor fi cumulate, la nivelul circumscripțiilor electorale, cu mandatele repartizate deja partidului în prima etapă de repartizare a mandatelor. Din acest moment va începe a doua etapă de atribuire a mandatelor de senator și deputat.
În acestă etapă, biroul electoral de circumscripție va alcătui o listă a candidaților partidelor care au trecut pragul electoral dar care nu au obținut majoritatea voturilor în colegiul lor și, deci, nu au primit mandat în prima etapă de atribuire a mandatelor. Din listă vor face parte și candidații în ale căror colegii s-au atribuit deja mandate, aceștia fiind „săriți”, însă, în această etapă de atribuire de mandate.
Lista va fi alcătuită în ordinea descrescătoare în funcție de numărul de voturi obținut de candidat raportat la coeficientul electoral al circumscripției.
Dacă, de exemplu, un partid va avea dreptul, potrivit calculelor făcute în cele două etape de repartizare a mandatelor, la cinci mandate în circumscripția Alba, iar în acest județ doi candidați au obținut în colegiile lor majoritatea voturilor exprimate și le-a fost atribuit mandat în prima etapă, partidul respectiv va mai avea de primit în acest județ doar trei mandate, care vor fi acordate candidaților din lista menționată anterior.
Mandatele vor fi atribuite, în ordine, candidaților din listă, fiind „săriți” cei în al căror colegiu s-a acordat deja mandat și candidații care aparțin unor partide ale căror mandate din circumscripție au fost deja epuizate. În acest sens, din lista ordonată vor primi mandate cei mai bine clasați în limita mandatelor ce se cuvin partidului din care fac parte.
Astfel, s-ar putea ajunge la situația ca un candidat care a obținut cel mai bun scor din circumscripție să nu primească mandat deoarece a candidat ca independent și a obținut 49 la sută din voturile exprimate în colegiu. La fel se va întâmpla și cu un candidat care ar câștiga, cu 99 la sută din voturi, alegerile din colegiul său dacă partidul pe care îl reprezintă nu va atinge pragul electoral la nivel național.
Într-o situație similară s-ar putea afla un candidat care a obținut, de exemplu, 47 la sută din voturile exprimate în colegiu, dar a fost surclasat de doi colegi de-ai săi de partid, care au, fiecare, 48 la sută din voturi în colegiile în care au candidat și deci vor adjudeca înaintea sa cele două mandate care revin în circumscripție partidului din care fac parte.
De asemenea, un candidat care a primit 49 la sută din voturile alegătorilor într-un colegiu dar a pierdut mandatul în favoarea unuia care a strâns 51 la sută din voturi în același colegiu va fi „sărit” la atribuirea de mandate în acestă etapă.
Pentru acesta rămâne șansa ca, odată atribuite toate mandatele corespunzătoare circumscripției, partidul să mai aibă dreptul, în urma redistribuirii, la mandate suplimentare. Astfel, numărul de mandate ce se cuvin circumscripției vor fi suplimentate, prin derogare de la prevederea că în fiecare colegiu se atribuie un singur mandat.
În acest fel, se poate ajunge la situația ca numărul parlamentarilor care reprezintă un județ să fie mai mare decât i se cuvenea ținând cont de norma de reprezentare, iar un colegiu să fie reprezentat de doi parlamentari și nu doar de unul, așa cum prevede legea. Legea prevede că alegătorii dintr-un colegiu vor fi reprezentați doar de un candidat din colegiul respectiv, indiferent dacă acesta va fi ales în sistem majoritar sau proporțional, respectiv dacă va întruni majoritatea voturilor sau va primi mandat folosindu-se și de rezultatelor obținute de partidul său în circumscripție.
O altă derogare de la lege se face și în cazul candidaților organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale. Legea permite unui astfel de candidat să nu candideze într-un singur colegiu uninominal, ci în toate colegiile de deputat, putând astfel să strângă voturi din toate circumscripțiile electorale. Acești candidați privilegiați trebuie să strângă doar 10 la sută din numărul mediu de voturi valabil exprimate pe țară pentru alegerea unui deputat, ei nu vor reprezenta în Parlament un anume colegiu, iar mandatele acestora se adaugă mandatelor calculate în funcție de populația fiecărui județ și a normei de reprezentare.
Astfel, indiferent de modul de atribuire a mandatelor, majoritar sau proporțional, sistemul de vot este unul uninominal, singurii a căror candidatură nu se încadrează în acest sistem fiind candidații din partea organizațiilor minorităților naționale.
