Deja dezbaterea despre sistemul mixt versus sistemul majoritar pur nu mai seamănă a dezbatere rațională. Fiecare tinde să spună că cel promovat de tabăra proprie e perfect și celelalte odioase. Dacă ții cu Băsescu, tinzi să fii fan al sistemului majoritar. Dacă nu îți place Băsescu, vrei menținerea sistemului actual sau adoptarea celui propus de APD. Nu este bine. Trebuie să calmăm dezbaterea, altfel ne vom trezi cu cine știe ce minune.
Două întrebări sunt esențiale. Prima: care dintre cele două propuneri aflate pe masă este mai bună pentru România? Răspuns: nu există un sistem mai bun în sine. Amândouă au avantaje si dezavantaje.
Cel majoritar în două tururi (susținut de Băsescu) duce la majorități solide și avantajează mai clar partidele mari, în speță PD si PSD. Acesta este și motivul pentru care insistă Președintele asupra sa.
Sistemul mixt (propus de APD, adoptat de Guvern) nu duce la majorități clare, ca și sistemul pe care îl avem acum. Cel mai bun exemplu este chiar situația din Germania, unde s-a ajuns la o mare coaliție guvernamentală pentru că nici unul dintre partidele mari nu a putut forma guvernul. Aceasta este o posibilă slăbiciune a propunerii APD: poate prelungi instabilitatea politică. Spre deosebire de Germania, România nu are cultura compromisului pe politici guvernamentale. Din acest punct de vedere, sistemul propus de Băsescu are un plus: partidele mari obțin majorități limpezi.
Însă acest avantaj poate fi contracarat printr-un neajuns major al propunerii lui Băsescu: excluderea partidelor mici și pericolul creării unui spectru politic artificial. Cristian Pîrvulescu are dreptate când spune că nu trebuie să alegem un sistem electoral în funcție de situația politică de moment.
Amintiți-vă de anii 2002-2003. PSD era instalat confortabil la putere, avea procente amețitoare în sondaje și alternativa la el era sinistră: următorul partid în Parlament și în sondaje era PRM. Dacă am fi avut atunci sistemul propus acum de Băsescu și ar fi avut loc alegeri înainte de crearea Alianței D.A., ar fi rezultat un parlament doar cu PSD, PRM și UDMR. În general, un sistem majoritar e o idee bună acolo unde partidele sunt stabile pe termen lung, într-un spectru fluid ca cel românesc ne putem trezi cu surprize.
Concluzia: deși are avantaje clare pe termen scurt, sistemul propus de Băsescu poate presupune riscuri pe termen mediu-lung dacă se schimbă configurația politică. Ce alegem: posibilitatea de forma mai ușor guverne stabile sau stabilitatea sistemului politic ca atare? Cum spuneam, nu există sistem ideal. Fiecare dintre ele are plusuri și minusuri. Publicul trebuie să știe toate acestea, măcar acea parte a lui care este interesată. Mă tem însă că nici politicienii nu prea le știu, la cum bat câmpii pe la televizor.
Trebuie să fim onești și să recunoaștem aceste avantaje și dezavantaje, indiferent de sistemul preferat de noi. Eu am explicat public că aș prefera sistemul mixt, mai potrivit pentru această etapă de democrație neconsolidată. Dar asta nu mă face să nu îi văd limitele. A minți populația în legătură cu aceste chestiuni înseamnă să ne furăm căciula.
