ȘIȘCĂUȚI. Atestat documentar în 20 decembrie 1432, când printre cele 52 de sate întărite de Ilie Vodă lui Mihail de Dorohoi, apoi soțului nepoatei sale, fata lui Iurie, Sin de Hotin, în 8 iunie 1456, drept „Șișcăuți, unde este Horodici”, satul Șișcăuți va fi întărit, 5 iunie 1521, de Ștefăniță Vodă, vistiernicului Ion Turcul, drept „un sat din satele noastre, care a ascultat de Sipinți, anume Șizcouții”, care îl va vinde, în 1531, pentru 350 zloți tătărești, lui Simion și rudelor acestuia, ceea ce înseamnă că satul redevenea, pentru scurtă vreme, unul răzeșesc.
În 8 februarie 1595, Toader Orbul ceda partea sa de sat Șizcăuți vătafului din Bărbești, Ilea, cu care avusese un proces la Divan pentru moșii din Hluboca și din Bănila.
În 4 iunie 1649, Gavrilaș logofăt avea să cumpere satul întreg, cu loc de eleșteu, cu 350 lei turcești de la frații Mătiiaș și Dumitrașco, feciorii Gaftonei, preoteasa popii Grigore, nepoții lui Ilea de Berbești, și de la „semenția lor Dumitrașco cel Bătrân și cu feciorul său, cu Vasilie”.
Conform uricelor, prezentate în 4 iunie 1649, satul Șișcăuți fusese cumpărat de la Petru Vodă de frații Simion, Gherasim vatav, Vasco, Dumșa, Coropta și Anghelina și de nepoata lor Marica „și semenția lor Panul, și fratele lui, Onciul, și surorile lor, Nastea și Vasutca și Olenca, și unchiul lor Iurie Orăș și alte semenții a lor”, care se regăsesc într-un ispisoc de pâră al Olenei și dintr-un „zapis de pâră al lui Ilea vătavul, cum au pârât Fădor Orbul”.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoia și Alexandra vorniceasa. „Partea lui Ieremie a fost… satul Șișcăuți, cu un heleșteu”.
În 23 iulie 1701, Safta Lupașco vindea cumnatei sale, Ileana, văduva lui Iordachi Cantacuzino, pentru 300 lei „un sat întreg, cu tot hotarul ce a avut în cămpu, în pădure și apă, cu tot venitul ce va avea și cu vecini ce să vor afla dintr-acest sat… anume Șișcăuții, care această moșie îmi easti mii direaptă ocină de la părinții miei”.
În 18 ianuarie 1727, Grigore Ghica Vodă poruncește postelnicului Șerban Cantacuzino, staroste de Cernăuți, să cerceteze și să judece cu dreptate față de conflictul ivit între Dumitrașco Calmuțchi și Goenești „pentru niște părți de otcină din sat de Buenciuc și din Toutri și din Doroșiuți și din Zastavna și Șișcăuți”.
În 1772, cu prilejul delimitării graniței de sud a Galiției, satele Șișcăuți și Iujineți fuseseră uzurpate de către Polonia.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Șișcăuți, moșie a comisului Iordache CANTA, „39 – toată suma caselor”, însemnând 2 popi, Vasile și Toader, 2 dascăli, Tănasi și Ilie, 7 văduve, Odochia, Nastasia, Maria, Ilinca, Paraschiva, Maria și Paraschiva, 1 volintir, Dumitrașco DANCIUL, 1 jidov, Avram, și 26 birnici, adică: Lupul vornic, Ion TĂNASIICIUC, Iacob sin lui, Dumitru TĂNASIICIUC, Hrihor VOLSCHII, Vasili BORDEICU, Gavril sin lui, Vasili FEICIUC, Pavel DOLINSCHI, Mihailo CRIVINSCHII, Vasili OROJBĂT, Iacob PANCIUC, Sămion DUMINCIUC, Dumitru BRIHAN, Alecsa REHILĂ, Simion vătăman, Ivan LIPCA, Vasili LITUL, Hrihor LIPCA, Ivan DERPAC, Vasili FALIBOGA, Nichita ȘTEFANCIUC, Gavril MIAICA, Luchian ONOFREICIUC, Fodor GAVDUN și Iacob CUȘCĂ.
În 1774, satul Șișcăuți avea 54 familii (2 popi și 51 țărani, în 1775), iar în 1784, 97 familii țărănești.
În 24 iunie 1784, Ion Zota, împuternicitul lui Iordachi Cantacuzino, obține o decizie a Consiliului de Război din Viena, adresată Comandamentului general al Galiției, prin care satele Șișcăuți și Iujineț reveneau în granița moldovenească a Bucovinei.
Biserica Nașterii Sfintei Marii din Șișcăuți a fost construită în 1886, pe locul unei vechi bisericuțe, și sfințită în 1887. În 1843, patronul vechii bisericuțe era Jakob von MIKULI, paroh fiind Ilie BACINSCHI, numărul credincioșilor ajungând la 1.036. În 1876, biserica avea 1.279 enoriași, patron bisericesc era Anton TABACAR, paroh fiind Ioan HOMIUCA. În 1907, patronatul bisericesc era asigurat de Franzisca OHANOWICZ, paroh fiind Ilie MACIUȘAC, născut în 1845, preot din 1876, paroh din 1881, iar cantor, din 1901, Vasile SIMULIAK, născut în 1874.
Din 1859, funcționa la Șișcăuți o școală cu 3 clase[2].
În 1890, comuna Șișcăuți avea 1.500 locuitori, primar fiind Ștefan Șupenia. Învățător era George Chirilovici, Ilie Maciușac era paroh, iar Vasile Masichievici – cantor bisericesc.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 430
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 26, 1876 p. 99, 1907 p. 159, 110