Prima dată mi-a atras privirea trandafirul sângeriu de la reverul sacoului impecabil. Un gest de modă veche, demn de un Sir, dar în contrast evident cu molfăitul puștesc al gumei de mestecat. Dacă mai adăugăm și inelul cu piatră, desigur prețioasă, și ceasul, desigur de firmă, avem imaginea completă a modului în care un bărbat, mai aproape de 70 de ani decât de 60, înțelege să întâmpine finala Cupei Anglei. Pierdută până la urmă, dar trofeele stagiunii se împart echitabil cu colosalul adversar.
Manchester United se “consolează” cu campionatul, în timp ce Chelsea colecționează cupele interne. Odiseea lui Sir Alex Ferguson la Manchester continuă, în timp ce Mourinho lasă loc de întors la Chelsea. Cu portughezul nu mai are răbdare patronul rus, deși Jose a câștigat repede tot ce se putea pe plan intern. Însă Abramovici vrea consacrare europeană, cucerirea Angliei reprezenta doar punctul de plecare. Trăim vremuri derulate pe repede înainte, nimeni nu mai are răbdare cu nimeni și nimic, iar ca urmare totul iese pe dos. Vrem repede să trăim bine, dar nu vom mai apuca, ne luăm tot mai multe mașini rapide, dar ne poticnim unii în barele celorlalți, nu mai avem când citi și găsim pierdere inutilă de timp preludiul, iar la fotbal… ce să mai vorbim? Dacă cineva nu câștigă titlul din primul an, strigăm “demisia”. Păi legenda lui Ferguson n-ar fi existat dacă Manchester s-ar fi aflat în România!
Născut de revelion, în plin război mondial, scoțianul a venit în ’86 pe Old Trafford și a stat ani de zile pe sec, terminând campionatul chiar și pe locul 13! Abia la sfârșitul celui de-al patrulea an a luat Cupa… Sezonul următor a profitat din plin de ridicarea suspendării englezilor, dictată după episodul Heysel, și a câștigat Cupa Cupelor. Titlul în Premier League a venit abia la 7 ani de la înscăunare! La noi Hagi n-a rezistat nici jumătate de sezon, Andone a zburat după un titlu oficial și unul neoficial de campioană de toamnă, Zenga a fost demis când se afla pe primul loc, lui Lucescu i se transmite ironic “drum bun, Răzvănel”, deși joacă finala cupei, Rednic era pus în discuție după o serie de egaluri, deși avea campionatul în buzunar, iar dacă la toamnă o s-o scalde câteva etape va avea prilejul să vadă ce înseamnă tratament spartan… N-avem de unde ști dacă în fiecare dintre aceștia există un Fergie, la scara României. Sir Alex n-ar fi avut prilejul de a primi acest titlu nobiliar în 1999 dacă era demis după primii ani de încercări. Dar avem și noi longevivii noștri, care au trecut și ei peste grele încercări. Sunt conducătorii noștri, alde Nașu și Mitică. Hai că am echilibrat balanța!
