Pentru că se anunță deja organizarea unor ample manifestări dedicate Zilei Bucovinei (28 noiembrie), venerabilul pictor, poet și dramaturg sucevean George L. Ostafi (care în acest an a trecut pragul vârstei octogenare) ne-a spus povestea unui monument care-ar fi trebuit să marcheze această zi cu 13 ani în urmă, dar care a rămas… în proiect.
Este vorba de „Șipotul Bucovinei”, sau „Monumentul Mileniului III”, pe care George L. Ostafi l-a conceput și l-a propus administrației locale și județene cu câțiva ani înainte de trecerea în noul mileniu.
„Trei milenii, trei provincii, trei culori, trei războaie și trei ciuturi care scot apă din același izvor al timpului infinit”
Proiectul monumentului, pe care George L. Ostafi l-a prezentat în câteva expoziții personale succesive (proiect care a fost discutat într-una din ședințele Consiliului Local, în care s-au făcut și propuneri de amplasament – pe dealul Tătărași, în zona în care mai târziu s-a conturat un plan al campusului universitar), era alcătuit din trei arcuri de beton, în fața cărora se aflau trei coloane cu cumpănă, cu trei ciuturi care se puteau alimenta dintr-o singură fântână amplasată în centrul unui platou.
Monumentul, așa cum a scris autorul pe planșa-proiect, era „închinat eroilor Bucovinei care s-au jertfit în războaiele purtate pentru independența, reîntregirea și apărarea patriei străbune”, iar simbolistica lui viza o multiplă trinitate: „trei milenii, trei provincii, trei culori, trei războaie și trei ciuturi care scot apă din același izvor al timpului infinit”.
Planșa conține și un text versificat semnat de George L. Ostafi: „E timpul un șipot în veci nesecat, / Tu soarbe din el cât ești însetat!”.
Sfeșnicul și eșarfa tricolor de „Cavaler al Unirii”
George L. Ostafi ne-a mărturisit că are și o motivație personală care l-a determinat să conceapă și să proiecteze acest monument.
Bunicul său dinspre mamă, Gheorghe Darie, din Cristinești – Hotin, a fost unul dintre soldații care au luptat și au căzut eroic la Cireșoaia (1917) sub drapelul Regimentului 29 Infanterie Dorohoi (cel mai mare regiment românesc de infanterie), iar tatăl său, Leon Dumitru Ostafi, care a împlinit vârsta de 18 ani în 1918 – anul Marii Uniri, a fost delegat la adunarea de la Cernăuți, de unde s-a reîntors acasă cu un sfeșnic dăruit de preotul Hriban și cu eșarfa tricolor de „Cavaler al Unirii / Cavaler de Bucovina”, oferită de Iancu Flondor, militantul unionist ales cu unanimitate de voturi în Dieta Bucovinei.
Atât sfeșnicul cât și eșarfa sunt păstrate ca prețioase mărturii de suflet de George L. Ostafi, în calitatea lui de nepot de erou căzut la Cireșoaia și de fiu al unui „Cavaler al Unirii”.
O nostalgică neîmplinire ca „Monumentul Baladei” și ca „primul far de uscat din lume”
Faptul că acest monument a rămas în stadiul de proiect, că demersurile pentru ridicarea lui au fost zadarnice, constituie pentru George L. Ostafi o nostalgică neîmplinire.
O neîmplinire („recviem pentru un vis”, așa cum spune el), un proiect ca și „Monumentul Baladei” (pe care l-a propus pentru cinstirea memoriei lui Ciprian Porumbescu), dar și ca năstrușnica sa idee de a înălța „primul far de uscat din lume”, o spadă înaltă, înfiptă în pământ pe pintenul de răsărit al Cetății de Scaun a Sucevei, cu mânerul în formă de cruce – având ca terminații trei scuturi cu capul de bour moldav, luminate cu neon în impulsuri roșu-galben-albastru, având ca sursă de energie o elice eoliană.
