ȘIPENIȚ. Menționat în 1433, în 1434 și în 1453 drept „Șepinți”, apoi, în 1661, drept „Șipenița”, satul Șipeniț aparținuse cneazului lituanian „Alexandru, astfel numit Vitovt”, fiul marelui duce al Lituaniei, Kiejstut. Vitovt, duce al Lituaniei din 1932, până în 1430, când moare în bătălia de la Troki. Drept moștenitori ai ducelui lituanian aveau să se revendice, în 12 mai 1662, Dumitru Epure, pârcălab de Soroca, Melisan Teban și Miron Costin, pârcălab de Hotin, Dabija Vodă considerând că urmașul legal al lui Vitovt și stăpân al Lujenilor este Miron Costin.
Biserica Nașterii Sfintei Marii din Șipeniț a fost ctitorită, în 1812, de Dimitrie de Costin. În 1843, biserica, aflată sub patronatul familiei Costin, avea 1.935 enoriași din Șipeniț și Luh, fiind slujită de preotul administrator Ioan Dașchievici. În 1876, drepturile și responsabilitățile patronale fuseseră moștenite de Ioan de Costin, paroh fiind Simeon Dașchievici, iar numărul enoriașilor ajungând la 2.628. În 1907, patroni bisericești erau baroninele Pulcheria Vasilco și Anisia Mustatza, paroh fiind Constantin Michitovici, născut în 1850, preot din 1881, paroh din 1888, postul de cantor fiind vacant.
Din 1857, funcționa la Șipeniț o școală cu 5 clase.
ȘIPOTELE SUCEVEI. În 15 martie 1490, când stabilea și întărea mănăstirii Putna braniștea, este menționat un prim localnic, „până la cărarea unde e groapa lui Alexa, la Șipot”.
O atestare propriu-zisă a satului Șipotele Sucevei (includem aici și Izvoarele Sucevei) s-a făcut într-un uric din 9 decembrie 1627, prin care Miron Barnovschi Vodă dăruia mănăstirii cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Iași, cunoscută drept mănăstirea Barnovschi, satele Toporăuți și Șipotele Sucevei, dar satul Șipotele Sucevei a fost întemeiat cu adevărat, în jurul superbei biserici de lemn, cu clopotniță de lemn, construită în 1763 și închinată, inițial, Adormirii Maicii Domnului, apoi, din 1908, când a fost renovată, Sfântului Proroc Ilie, abia în 1776, odată cu înființarea coloniilor huțănești Ploska, Jablonița, Voloska, Koniatin, Ropocel, Seletin și Stebni Voloschi,. În 1784, satul avea 125 familii de huțani.
Biserica Sfântului Profet Ilie din Șipotele Sucevei, care deservea și enoriașii din Brodina de Sus, Izvor, Sărata. Ialovicioara, Bobeica, Iarovița, Ulma, Crasnodil și Buhăiescul, fusese construită în 1786 și reconstruită în 1859. În 1843, în mulțimea aceea de sate și cătune existau 1.155 enoriași, dar postul de paroh era vacant (avea să-l ocupe, peste vreo cinci ani, Iraclie Porumbescu). În 1876, paroh era Theodor Nichitovici, biserica având 1.801 enoriași, în care erau incluși și cei din Moldova-Sulița, sat în care funcționa o biserică filială celei din Șipot. În 1907, paroh era doctorul în teologie Vasile Antimovici, născut în 1867, preot din 1893, paroh din 1900, iar cantor, din 1900, George Velniciuc, născut în 1853.
Din 1862, funcționa la Șipot o școală cu 2 clase, din 1902 urmând să fie deschisă una cu 2 clase și la Izvoarele Sucevei, numite, pe atunci și până atunci, Izvor.
SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 18, 1876 p. 80, 1907 p. 159, 110
SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 59, 1876 p. 99, 1907 p. 159, 118