Sinusoidele nepoților din România

Privită de pe craca unei alte planete, țara noastră are conturul cald al unei familii; o asemenea înflorire cunoaște, pe meleagurile noastre, nepotismul. Este explicabil: atunci când cineva împăturește la piept hârtia cu numirea într-o funcție de top, prima lui grijă este să-și adăpostească neamurile sub fustă, la fel cum cloșca se îngrijește de neajutorații ei pui.
E o teribilă aglomerație de rubedenii în România de azi: mult mai mare decât în România de ieri, mult mai mică decât în România de mâine.
Putem astfel conchide că o rudă sus-pusă nu mai e de mult o simplă scrisoare de recomandare. O rudă importantă reprezintă acum prima identitate, care-o surclasează, o umilește complet, o eclipsează total pe cea din buletin.
De pildă, în loc să rostești un nume fără rezonanță care umple cuibul cald al unui fotoliu, poți pronunța legenda numelui, pedigriul: Fiul-Vărului-Nepotului-Sorei-Cumnatului-Prefectului X.
***
Dar, să trecem la exemple.
Știu, de pildă, un fecior de senator care – pentru lejeritatea exprimării – este denumit, de cei din jur, Senatorul.
Cunosc un nepot de ministru secretar de stat care – pentru lejeritatea exprimării – e numit Ministrul.
Mi s-a vorbit pe larg de cățelușul caniș al unui deputat care – of, aceeași lejeritate a exprimării! – e strigat Deputatul. Maidanejii nici nu îndrăznesc să-i stea în cale.
Am aflat de pestișorul inocent, din acvariul unui director general de bancă, peștișor viu colorat și vivace, care e strigat Generalul.
Am strâns mâna unui director de regie, din acvariul unui Consiliu Județean, căruia i s-a uitat numele original, fiind rebotezat Primarul.
Mai știu o birmaneză, a unui fost deputat pe nume Mogoș, care e alintată Mogoșoaia.
***
Vine însă o vreme când starurile nepotismului își frâng implacabil gâtul, în hăurile uitării. Bunăoară, pe cine mai interesează acum dacă ești nepotul cu numărul de înregistrare 127 al țărănistului Diaconescu?
Și chiar pe Nelu Diaconescu, atunci când se privește în oglindă, îl apucă mirarea:
– Extraordinar, de unde oare cunosc eu figura asta? De la televizor, mai mult ca sigur! Așa-mi trebuie, dacă toată ziulica stau cu ochii în ecran!