Adormirea Maicii Domnului sau Sîntămaria Mare, una dintre marile sărbători ale bisericii creștine, prăznuită în 15 august, marchează trecerea de la vară la toamnă și totodată Ziua Marinei, Maica Domnului fiind ocrotitoarea marinarilor, explică părintele Constantin Stoica.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului sau Sîntămaria Mare este prăznuită de ortodocși și catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Ea este cunoscută în Apus sub numele de Înălțarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria și-a dat obștescul sfîrșit. Nu se știe cu exactitate nici anul, nici ziua cînd „a adormit Sfînta Fecioară”.
Despre adormirea Maicii Domnului nu avem informații în Sfintele Evanghelii, ci numai în traditția Bisericii. Aceasta este tratată în scrierile a patru părinți orientali: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului sși Sfîntul Ioan Damaschin. În scrierile lor se spune că Maica Domnului a fost înștiințată printr-un înger de mutarea ei din această viață. Aceeași traditie spune că apostolii, aflați iîn acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduși pe nori pentru a fi prezenți la acest eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormantare, sosind trei zile mai tîrziu. Întristat, a cerut să se deschidă mormîntul, pentru a săruta mîinile Naăscătoarei de Dumnezeu, dar, intrând, l-a găsit gol. În timp, în cuvîntările Părinților Bisericii, începe să se afirme cu mai multă putere credința că după adormirea sa, Fecioara Maria a fost inviată de Fiul Său și luată cu trupul în Împărăția Cerurilor.
Tradiția mai spune că după ce și-a săvârșit misiunea apostolică ce i-a fost încredințată, și anume să ducă credința în Muntele Athonului (Athos), Maica Domnului dorea să se mute la Fiul Său. Această cerere i-a fost îndeplinită, fiind astfel săvârșită și dorința creștinilor ca trupul Maicii Domnului să nu fie supus putreziciunii și să fie luat la cer, ca și Iisus Hristos, Maica Domnului îi iubește atât de mult pe oameni, încât L-a convins pe Dumnezeu să transforme fuioarele, care se dau de Iordan, într-un mare năvod.
Tot din tradiție aflăm că înainte de Marea Judecată, Maica Domnului va da cu năvodul de trei ori prin iad, sufletele de acolo putând să se prindă de el, și astfel să se mântuiască de păcate. Se mai spune că dracii, ramași fără sufletele oamenilor, se vor mânca între ei până când nu va mai rămâne niciunul.
În 15 august este celebrată și Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este ocrotitoarea marinarilor. La malul mării, dar și în orașele dunărene sunt organizate ample serbări.
În unele zone ale țării, în dimineața acestei zile, femeile merg la biserica și împart struguri, prune, faguri de miere și merg în cimitir pentru a tămâia mormintele.
La țară se obișnuiește ca în această zi să fie angajați pândarii în vii și se spune că se „leagă” ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri. De asemenea, se oferă ofrandă din noua poamă. În părțile Moldovei, Sfânta Maria Mare este considerată „a morților” fiind pomeniți toți cei ce au numele pornind de la cel al Preacuratei și doar la Sfânta Maria Mica (8 septembrie) sunt sărbătoriți cei care poartă acest nume.
Sărbătoarea Sfintei Marii este și ea un hotar, întrucât acum se adună ultimele plante de leac, putându-se afla cum va fi toamna ce se apropie.
La Sfânta Marie Mare se culeg flori și se pun la icoana Preacuratei considerându-se că apoi sunt bune de leac.
Între cele două Marii (15 august – 8 septembrie) este timpul prielnic semănării grâului.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului încheie un ciclu, redeschis de cea a Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie). Dintr-o sămânță, aparent moartă, se va naște un nou spic de grâu plin cu boabe, pentru a adeveri că din moarte va fi înviere.
Biserica Ortodoxă cinstește acesată sărbătoare printr-un post de două săptămîni care, după cel al Paștilor și al Crăciunului, este al treilea ca însemnătate.
