În 2010, în contextul aniversării a 1.685 de ani de la primul Sinod Ecumenic, cel de la Niceea (325), și a 125 de ani de la recunoașterea oficială a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885), la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat – în ședința de lucru din 18-19 iunie 2009 – ca 2010 să fie declarat „Anul omagial al Crezului Ortodox și al Autocefaliei românești” în Patriarhia Română, informează Ziarul Lumina.
În acest sens, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat un program-cadru bisericesc cu caracter național pentru realizarea în 2010 a proiectului religios-duhovnicesc, cultural, editorial și mediatic intitulat „2010 – Anul omagial al Crezului Ortodox și al Autocefaliei românești”.
Unitate de credință și libertate religioasă
Potrivit Biroului de presă al Patriarhiei Române, în prima parte a anului 2010, Patriarhia Română și eparhiile din țară și străinătate vor organiza conferințe pastoral-misionare, colocvii teologice, dezbateri și seri duhovnicești, iar profesorii specialiști în teologie pastorală, catehetică-omiletică, drept bisericesc, precum și în domeniul misionar-ecumenic vor realiza studii, comentarii, bibliografii care vor trata istoria Crezului Ortodox (geneza, contextul istoric și teologic al formulării Simbolului niceno-constantinopolitan) și locul Crezului în cultul ortodox (text și cântare bisericească), în cateheza ortodoxă (inclusiv ora de religie și programul „Hristos împărtășit copiilor”), în activitatea pastoral-misionară a Bisericii și în dialogul cu alte Biserici creștine. În acest context, Patriarhia Română va publica două lucrări dedicate Crezului Ortodox, un volum teologic și un volum cu reproduceri după fresce reprezentând sinoadele ecumenice și sfinți apărători ai dreptei credințe.
În a doua parte a anului va fi abordată tema Autocefaliei românești, urmând să fie, de asemenea, organizate conferințe, simpozioane științifice și dezbateri și să se elaboreze studii istorico-teologice cu următoarele subteme: Autocefalia bisericească: unitate de credință și libertate religioasă; considerații privind vechimea și afirmarea autocefaliei românești de-a lungul timpului; recunoașterea autocefaliei (25 aprilie 1885), confirmare a demnității și prestigiului Bisericii Ortodoxe Române în cadrul Ortodoxiei universale; Sfințirea Sfântului și Marelui Mir – mărturie văzută a autocefaliei bisericești; autocefalia în dialogul panortodox. Ca atare, Patriarhia Română va publica trei volume dedicate Autocefaliei românești: unul intitulat „Autocefalia – libertate și demnitate”, cuprinzând studii despre autocefalie, și altul intitulat „Autocefalie și responsabilitate”, dedicat vieții și activității eparhiilor ortodoxe române în perioada 1885 – 2010, și un al treilea, intitulat „Autocefalie și comuniune”, consacrat relațiilor externe ale Ortodoxiei Românești.
În Joia Mare a anului 2010 (1 aprilie), în cadrul Sfintei Liturghii oficiate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu ierarhii Sfântului Sinod, va avea loc sfințirea Sfântului și Marelui Mir, pentru a douăzeci și una oară în Biserica Ortodoxă Română.
Manifestările organizate în Anul omagial al Crezului Ortodox și al Autocefaliei românești vor fi susținute și mediatizate pe larg de Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române (Radio Trinitas, Televiziunea Trinitas, publicațiile Lumina, Agenția de știri Basilica, Biroul de Presă), mass-media bisericească eparhială și presa laică.
Anul omagial al Crezului Ortodox
Site-ul Patriarhiei Române (www.patriarhia.ro) va avea în anul 2010 o pagină specială care va prezenta calendarul evenimentelor, informații, știri, documentare și toate activitățile realizate în Anul omagial al Crezului Ortodox și al Autocefaliei românești, mai anunță Biroul de presă al Patriarhiei Române.
Simbolul de Credință ortodox așa cum îl recităm și astăzi în biserici a fost formulat în cadrul primelor două Sinoade Ecumenice, la Niceea, în anul 325, și la Constantinopol, în anul 381. Inițiativa convocării unui sinod general la care să participe toți episcopii din Imperiu a aparținut împăratului Constantin cel Mare (306-337), în contextul tulburărilor provocate de speculațiile teologice referitoare la primele două Persoane ale Sfintei Treimi. Preotul alexandrin Arie afirma că Dumnezeu Tatăl L-a născut pe Fiul, care are, așadar, început și nu este de aceeași ființă și natură cu Tatăl. Episcopul Alexandru al Alexandriei nu a acceptat această teologie, mărturisind că Fiul lui Dumnezeu există din veșnicie, egal cu Tatăl. Pornind de la această părere teologică a lui Arie, s-a creat tulburare în întreg Imperiul, ambele tabere având simpatizanții ei. În urma victoriei din 324 asupra lui Licinius, împăratul Constantin și-a instalat reședința imperială la Nicomedia, capitală orientală a imperiului. Acolo a aflat de disputa apărută în Alexandria și a încercat o mediere între Arie și Alexandru.
Văzând că este mai mult decât o dispută personală, împăratul a decis convocarea tuturor episcopilor din Imperiu, pentru a cădea de acord asupra învățăturii ortodoxe de credință. Calendarul ortodox pomenește, în Duminica a VII-a după Paști, închinată Sfinților Părinți de la cel dintâi Sinod Ecumenic, un număr de 318 ierarhi prezenți la Niceea, astăzi Iznik, în Turcia. Alături de patriarhul Alexandru al Alexandriei, conducătorul Primului Sinod Ecumenic, sunt amintiți diaconul său Atanasie, Spiridon al Trimitundei, Eustațiu al Antiohiei, Macarie al Ierusalimului, Pafnutie din Tebaida, Osius de Cordoba, precum și diaconii Vit și Vicențiu, legați ai papei Silvestru I din Romei. Teodor Lectorul, istoric bizantin din sec. al VI-lea, include în lista părinților sinodali, la numărul 151, pe Sfântul Nicolae, arhiepiscopul de Mira. Toate hotărârile adoptate de Sfinții Părinți la sinoadele ecumenice primesc autoritate dumnezeiască prin formula „Părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă” (Faptele apostolilor 15,28). Asemenea și Simbolul de Credință formulat la cel dintâi Sinod Ecumenic, alcătuit din șapte articole ce rezumă teologia dreptei credințe despre Tatăl și Fiul și amintesc credința în Duhul Sfânt.
Al II-lea Sinod Ecumenic a completat Crezul cu ultimele cinci articole
Hotărârile Primului Sinod Ecumenic nu au restabilit liniștea în Imperiu. Ereziile supraviețuiseră prin cei care refuzau să se supună autorității supreme în materie de credință. Astfel, a fost nevoie de convocarea celui de-al II-lea Sinod Ecumenic, la Constantinopol, în 381, de către împăratul Teodosie (379-395). Acest sinod avea să consolideze victoria ortodoxiei niceene obținută cu câteva decenii în urmă. Între Sfinții Părinți prezenți în număr de 150 la acest conciliu, pomeniți în calendarul ortodox la 22 mai, sunt amintiți: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Grigore al Nyssei, Meletius al Antiohiei, Amfilohiu de Iconiu, Chiril al Ierusalimului, Diodor de Tars, dar și Terentius, episcop de Tomis. Părinții sinodali au afirmat păstrarea credinței mărturisite la Niceea, stabilind o terminologie teologică trinitară, au respins toate ereziile apărute și au completat Simbolul de Credință niceean cu ultimele cinci articole.
Astfel, Crezul sau Simbolul de Credință s-a păstrat până în zilele noastre drept o înfățișare pe scurt a învățăturii pe care orice creștin trebuie să o cunoască, să o primească cu credință și să o mărturisească. Este alcătuit din douăsprezece articole, primele șapte (referitoare la Dumnezeu-Tatăl și la Dumnezeu-Fiul întrupat pentru mântuirea noastră) enunțate la primul Sinod Ecumenic și ultimele cinci (referitoare la Dumnezeu-Duhul Sfânt, Sfânta Biserică, Sfintele Taine, învierea morților și viața veșnică) enunțate la al II-lea Sinod Ecumenic.
(sursa : www.basilica.ro)
