Sinistrații suceveni au devenit ținta bătăii de joc a autorităților. La Țibeni, unul dintre satele cel mai greu lovite de viituri, dar și la Putna, oamenii stau și se uită neputincioși la materialele de construcții pe care le-au primit pentru refacerea caselor. Dacă la Țibeni familiile sinistrate au primit doar câte 36 de bucăți de BCA pentru a-și ridica o casă, la Putna nisipul și balastul sunt improprii unor lucrări de construcție. Sprijinul promis de autorități familiilor rămase fără case după inundațiile de la sfârșitul lunii iulie se transformă într-o bătaie de joc generalizată.
Cele mai multe nemulțumiri par să se fi adunat la Țibeni, sat inundat de două ori în doar 48 de ore.
Cu ce au mai putut recupera după trecerea apelor, cu ajutorul oferit de rude și prieteni și cu deznădejdea celui care nu are unde dormi, oamenii s-au apucat să-și refacă gospodăriile. Au sperat ca și autoritățile să le vină în ajutor, așa cum au promis, cu materiale de construcții și bani.
Deziluzia este însă cruntă, pentru că BCA-urile au intrat la apă și în loc de 21 de mc, cât trebuia să primească fiecare familie, la sinistrați au ajuns doar câte 36 de bucăți, material care ar ajunge, eventual, pentru o toaletă.
„Dați-mi și mie câteva scânduri, măcar de-un sicriu” Cele mai tragice situații sunt în cazul bătrânilor. Cu venituri modeste și suferinzi, aceștia se gândesc cu groază la iarna care nu este prea departe.
Floarea Ungureanu are 77 de ani, dar bolile îi îngreunează vederea, auzul și mersul. Are puterea să ne arate casa în care a locuit până acum câteva săptămâni și care a fost inundată devenind impracticabilă.
A primit de la Primărie câțiva saci de ciment și ceva BCA-uri, dar fără un ajutor din partea autorităților nu va putea face mare lucru. Acum câteva zile, pe ulița din fața casei a trecut o mașină care împărțea scânduri.
„Le-am spus „Dați-mi și mie câteva scânduri, măcar de-un sicriu”, dar nu m-au băgat în seamă și au trecut mai departe”, își plânge amarul Floarea Ungureanu.
„E o bătaie de joc” Elena Ignătescu este o altă femeie în vârstă care trebuie să se îngrijească atât de sănătatea ei, cât și de reconstrucția casei. Pentru că puterile au cam părăsit-o, a angajat doi oameni din sat să o ajute. Are o pensie de 540 de lei. Asta din ianuarie, că până să-i fie mărită pensia, poștașul îi înmâna doar 250 de lei lunar.
După ce apele au plecat, reprezentanții Primăriei Satu Mare au venit să evalueze starea caselor.
„Mi-au spus că este avariată doar 60%. M-am apucat să scot mâlul și să o fac înapoi, dar într-o noapte a căzut, noroc că nu eram înăuntru, că muream acolo”, își amintește Elena Ignătescu.
Ajunsă acum la 79 de ani, femeia a sperat că va primi materialele de construcții și banii promiși de Guvern. Până acum s-a ales cu 800 de lei, 18 saci de ciment și 48 de bucăți de BCA.
„E o bătaie de joc. Ce să fac eu cu astea?”, s-a întrebat Elena Ignătescu în timp ce se uita pierdută spre materialele de construcții stivuite în curte.
A refuzat pomana jignitoare a autorităților Nici vecinii Elenei Ignătescu nu sunt într-o situație mai fericită. Maria Dumitrescu, de 60 de ani, a început reconstrucția casei. Banii și materialele de construcții nu au venit de la stat, ci de la fiica ei, care s-a împrumutat în bancă pentru a-i sări în ajutor.
A primit un ajutor de urgență de 2.000 de lei, dar banii s-au terminat rapid, pentru că totul trebuie refăcut în gospodărie.
De la Primărie a mai primit 20 de saci de ciment, iar zilele trecute a fost chemată să-și ridice cantitatea de BCA-uri alocată.
„Când am ajuns acolo și am văzut că trebuie să iau 36 de bucăți de BCA am refuzat. Păi asta e bătaie de joc, ce pot face eu cu BCA-ul pe care mi-l dau ei? E o jignire, mai bine nu ne spuneau că avem de luat ceva”, a declarat Maria Dumitrescu.
Primarul din Satu Mare: „Am primit doar 10-12% din materiale” Ștefan Cramarciuc, primarul din Satu Mare, comună care are în componență și satul Țibeni, recunoaște că situația este anormală.
„Firesc era să le dăm oamenilor toate materialele de care aveau nevoie. Noi le primim direct de la producător și până acum am primit doar 10-12% din materiale. Am vrut să mai aștept să le dau toate odată, dar ieșea alt scandal că face primarul afaceri”, s-a justificat Ștefan Cramarciuc pentru „rația” de 36 de BCA-uri atribuită sinistraților.
Primarul din Satu Mare spune că oamenii știu care este situația, dar se fac că nu înțeleg, iar alții s-au și apucat de vândut BCA-urile primite pentru refacerea caselor.
La Putna, „nisipul” pentru construcții e de fapt mărgăritar Nici la Putna situația nu stă prea bine pentru familiile rămase fără case. Primăria le-a dat câte 8 ari de teren, dar materialele de construcții aduse nu pot fi utilizate.
„Nisipul pe care ar trebui să-l folosim e de fapt mărgăritar mai mărunt, iar balastul este în două cu pământ. Constructorii au refuzat să lucreze cu așa ceva pe motiv că nu se poate. Cei de la Primărie chiar nu au vrut să vadă când au semnat procesul verbal de recepție a mărfii?”, s-a întrebat Vasile Bălăuță, unul dintre sinistrați.
O altă problemă este că materialele de construcții au fost abandonate undeva la vreo 300 de metri de locul unde trebuie reconstruite casele, iar drumul până acolo se transformă într-o mocirlă la fiecare ploaie care cade în Putna.
„Am cerut celor de la Primărie să pună câteva rabe de balast, să ne tragă și nouă curent și să ne ajute cu apă, că altfel nu putem face mai nimic”, a mărturisit Ioan Găinaț, un alt bărbat lăsat fără nimic după inundațiile din iulie.
Și manipularea BCA-urilor s-a făcut în bătaie de joc. Așa se face că din cei 37 de paleți de BCA, bucățile din 4 paleți sunt deja rupte.
Primarul din Putna: „Vor avea case până pe 30 noiembrie” Vasile Hotnogu, primarul din Putna, spune că nemulțumiții ar trebui să se implice mai mult și să vorbească mai puțin.
„În ceea ce privește materialele de construcții, eu am vorbit cu specialiștii și aceștia mi-au dat asigurări că sunt de calitate. Drumul la care se referă ei va fi balastat, iar Primăria se va încadra în termen și cele patru familii vor avea case la roșu până pe 30 noiembrie”, a spus Hotnogu.
Primarul din Putna s-a arătat deranjat că toate eforturile sale nu sunt susținute de sinistrați, care așteaptă să primească totul fără să depună cel mai mic efort.
