Arheologul dr. Paraschiva Victoria Batariuc, căreia recent Consiliul Local al urbei i-a acordat titlul de „Cetățean de onoare al municipiului Suceava”, mi-a semnalat faptul că la Muzeul de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina se află o impresionantă piesă arheologică, singura din România căreia i s-a dedicat o…poezie.
Soba, alcătuită din peste 700 de cahle cu motive decorative
Este vorba de soba din cahle din Casa Domniei, o construcție exterioară Cetății de Scaun a Sucevei, destinată spre a înlocui Sala tronului cu prilejul unor ceremonii care nu se puteau desfășura în cetate.
Casa Domniei a fost ridicată la sfârșitul sec. al XV-lea, în jurul anului 1480, și a funcționat până în toamna anului 1497, când a fost incendiată.
Săpăturile întreprinse pe Câmpul Șanțurilor au scos la iveală, în anii 1955-1956, cahlele din care a fost construită această sobă, o instalație de încălzire care, așa cum spune Paraschiva Victoria Batariuc, „se încadrează, tipologic, în marea grupă a sobelor gotice târzii, în formă de turn de cetate”.
Soba, care era alcătuită din peste 700 de cahle cu motive decorative, avea o înălțime de cca. 3,8 metri, camera inferioară de ardere fiind de formă paralelipipedică, iar camera de încălzire având forma unui poligon cu 16 laturi.
„O variantă moldovenească a sobei gotice târzii”
Primele cahle au fost scoase de pe Câmpul Șanțurilor de arheologul Trifu Martinovici, cel care a descoperit și două tezaure, unul păstrat într-o pungă de catifea (care conținea obiecte de podoabă, perle și câteva plăcuțe de aur filigranat), iar celălalt învelit într-o pânză (vase laice – farfurii de cositor, dar și obiecte de cult – fragmente dintr-un potir din argint și argint aurit), tezaure care au intrat în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României. Cercetările au fost continuate apoi de arheologul Radu Popa, care a definit instalația de încălzire amplasată pe peretele de est al Casei Domniei ca fiind „o variantă moldovenească a sobei gotice târzii”.
„Soba la care s-a încălzit Moldova”
La un interval de cca. zece ani de la descoperirea primelor cahle ale sobei, în anul 1975, Paraschiva Victoria Batariuc a citit în ziarul „Scânteia” o poezie dedicată sobei de la Suceava, semnată de poetul Andrei Ciurunga (Robert Cahuleanu, 1920 – 2004).
Poezia, cu titlul „Soba la care s-a încălzit Moldova”, pe care a copiat-o atunci din gazetă, a regăsit-o recent când și-a făcut ordine printre hârtii:
„De la Suceava, din moșia-n somn / ca dintre scumpe danii de hrisov, a / răzbit până la noi, din domn în domn / soba la care s-a încălzit Moldova. // Oprite-n piatră, vremurile-au stat, / că priceputa mână de valah le / scrisese-n smalțuri – și le-a pus la sfat / cu zimbrii stemei, zugrăviți pe cahle. // Moldova mea și-a noastră de demult / te poartă-n sine-adânca mea cerneală / și din peniță până-n os ascult / cum nu te-nduri de pace-n osteneală. // Cum nu te-nduri de-avutul subteran / ci ni-l întorci ca pe-o străveche slovă, / voievodal jăratec din codrii lui Ștefan, / la care toată te-ncălzeai, Moldovă”.
Soba ar putea fi reconstituită
Paraschiva Victoria Batariuc, care în monografia „Cetatea de Scaun a Sucevei” a scris despre această sobă și despre motivele ornamentale de pe cahle (publicând și încercarea de reconstituire grafică a acesteia, realizată de Radu Popa și Monica Mărgineanu-Cârstoiu), spune că soba ar putea fi într-adevăr refăcută.
Reconstituirea s-ar putea face numai într-o încăpere specială a muzeului (care ar putea fi proiectată într-o nouă configurație a imobilului), situată la parter (din cauza greutății mari a sobei) și având o înălțime de cca. 4,5 metri.
