Alaltăieri a avut loc primul episod din serialul „El Clasico”, al cărui număr exact de episoade variază de la un sezon la altul, invariabilă rămânând însă calitatea spectacolului fotbalistic, de fiecare dată la nivel maxim. Desfăşurarea sa a fost şi ea una cumva clasicizat, cu răsturnări de situaţie, cu goluri minunate, cu intervenţii de excepţie ale ambilor portari, cu driblinguri tot aşa, ce mai: n-a lipsit nimic din ceea ce se aşteaptă de fiecare dată de la un asemenea meci, nici măcar cartonaşul roşu, acordat în prelungiri, când oricum n-a mai influenţat rezultatul.
Faptul că trofeul i-a revenit Barcelonei nu este tocmai de mirare, fiindcă problemele de lot ale acesteia mi se par mai puţin grave decât ale Real-ului, unde pe lângă accidentări, au apărut şi stări conflictuale, fie între jucători, fie între unii dintre aceştia (cei importanţi, desigur) şi antrenorul Alonso, în tot mecanismul acesta încâlcit fiind obligatoriu de luat în calcul şi rolul de pseudo-VAR al lui Florentino Perez, cel care ia deciziile. Şi vă rog să mă credeţi că după meciul de alaltăieri, şi deci după un prim trofeu (chiar dacă e unul mai degrabă simbolic) ratat, îmi pare cât se poate de plauzibilă readucerea la cârma echipei a lui Zinedine Zidane, ceea ce a apărut ca zvon de vreo două săptămâni încoace.
Să trec însă la subiectul de azi al rubricii: la scorul de 3-2 pentru Barca, în minutele de prelungire, când Real ataca nebuneşte, cu toţi jucătorii (iar la urmă de tot şi cu Courtois), la un moment dat, când mai erau doar vreo două minute din cele 7 de prelungire, o acţiune pe partea dreaptă s-a încheiat cu o centrare pe jos, în viteză, către cei vreo 6 jucători ai Real-ului aşezaţi în linie la marginea careului mic. Unul a fentat, ălalalt a sărit peste minge, în sfârşit unul a tras… adică a pasat la portar! Următoarea acţiune: corner, altul singur cu portarul, cap direct în braţele ăstuia. De unde concluzia că ăla de la Rapid, Petrilă, care a ratat ca un idiot în meciul cu Botoşani, nu e deloc singur pe lume, ceea ce mă face să cred că ratarea lui e de fapt un sindrom care-i poartă numele şi care s-a împrăştiat pe toată planeta.
